Dictionar C

Dicționarul gramaticii limbii române cuprinde toate noțiunile gramaticale, pe scurt, care pot fi întâlnite în timpul studiului gramaticii limbii române.


A B C D E F G H I J K L M N O P R S T U V X Y Z


Caz – o categorie gramaticală prin care este exprimată în propoziție relația sintactică dintre cuvinte. Cu alte cuvinte, formele pe care le ia un cuvânt pentru a exprima funcțiile sintactice în propoziție. În limba română există 5 cazuri: nominativ (N), acuzativ (Ac), genitiv (G), dativ (D), vocativ (V). Părțile de propoziție articolul, adjectivul, pronumele și numeralul, gerunziul acordat, participiul prezintă cazuri prin acord cu una părțile de vorbire pe care determină: substantiv, pronume, numeral.

Comparația – este o figură de stil care arată asemănarea dintre două obiecte (ființe, lucruri, fenomene etc) sau două acțiuni, pe baza unei caracteristici comune.

Compunere – procedeu prin care se formează cuvinte noi din două sau mai multe cuvinte existente în limbă. (binevoitor, Câmpulung, Târgu-Jiu, microunivers, BCR, Romtelecom)

Conversiune –

Cazul acuzativ –

Cazul dativ –

Cazul genitiv –

Cazul nominativ –

Cazul vocativ –

Complementul –

Complementul circumstanțial concesiv –

Complementul circumstanțial condițional –

Complementul circumstanțial consecutiv –

Complementul circumstanțial de cauză –

Complementul circumstanțial de loc –

Complementul circumstanțial de mod –

Complementul circumstanțial de scop –

Complementul circumstanțial de timp –

Complementul de agent –

Complementul direct –

Complementul indirect –

Conjuncția –

Construcții incidente –

Cratima –