Articolul

Articolul este o parte de vorbire flexibilă care însoțește de obicei un substantiv și arată în ce măsură obiectul denumit de acesta este cunoscut vorbitorilor. Are un rol de instrument gramatical (cuvânt ajutător pentru declinarea substantivului), nu are un înțeles de sine stătător și nici funcție sintactică.

Articolele nu se folosesc niciodată singure, ci doar împreună cu substantive, adjective, pronume sau numerale.
băiatul, fratele, înaltul, altul, primul

Clasificarea articolelor

După gradul în care ajută substantivul la individualizarea obiectului denumit, articolul poate fi: hotărât – arată un obiect cunoscut vorbitorului şi nehotărât (un, o unui, unei, niște, unor) – arată obiectul individualizat, dar nu îl identifică exact pentru vorbitori.

Articolul hotărât poate fi de trei feluri: articolul hotărât propriu-zis (-l, -le, -a, -i, -lui, -lor), posesiv (genitival) (al, ai, a, ale, alor), demonstrativ (adjectival) (cel, cea, cei, cele, celui, celei, celor) .

După locul pe care îl ocupă în raport cu substantivul, articolul poate fi: proclitic sau enclitic. Prin proclitic se înțelege că articolul stă înaintea substantivului ca un cuvânt independent (un câine, o pisică, niște animale), iar prin enclitic se înțelege că este adăugat la sfârșitul substantivului (câinele, câinii, pisica, pisicile).