Pronumele

Pronumele este o parte de vorbire flexibilă, care înlocuiește un substantiv. (Vasile, vrei tu să-i oferi Mariei cartea pe care ți-a cerut-o?)

Clasificare

În funcție de schimbarea formei după persoană, pronumele se împarte în pronume cu forme personale și pronume fără forme personale.

Din prima categorie fac parte: pronumele personal (eu, tu, el, noi, ... mie, ție, ... etc), pronumele personal de politețe (dumneata, dumneavoastră, dumneasa, ... etc), pronumele reflexiv (îmi, mă, îți, ne, vă, ... etc), pronumele de întărire (însumi, însuți, însuși, ... etc), pronumele posesiv (al meu, al tău, al său, al nostru, ... etc).

Din a doua categorie fac parte: pronumele demonstrativ (acesta, aceștia ... acela, aceia ...același, aceiași ... cestălalt, ceștilalți ... celălalt, ceilalți ...), pronumele nehotărât (unul, alții, toți, toate, oricare, orice ...), pronumele negativ (nimeni, nimic, niciunul, niciuna), pronumele interogativ (care, cine, ce ...), pronumele relativ (care, cine, cât ...).

  • Locuțiuni pronominale

Cazurile și funcțiile sintactice ale pronumelui

Nominativ (subiect, nume predicativ, atribut apozițional), Acuzativ (complement direct, complement indirect, complement de agent, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod. complement circumstanțial de cauză, nume predicativ, atribut prepozițional), genitiv (atribut genitival, atribut prepozițional, nume predicativ, complement indirect, complement circumstanțial de cauză, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de loc), dativ (complement indirect, nume predicativ, atribut pronominal, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp)

Schimbarea valorii gramaticale a pronumelui

poate să-și schimbe valoarea gramaticală și să devină

substantiv adverb adjectiv pronominal locuțiune adjectivală

Valorile stilistice ale pronumelui

repetiție antiteză enumerație