Pronumele de întărire și adjectivul pronominal de întărire

Pronumele de întărire

Pronumele de întărire ține locul unui substantiv și are rolul de a întări și de a scoate în evidență persoana la care face referire. Formele pronumelui de întărire se formează din pronumele vechi însu, însa, înși, înse (la fel ca în cazul pronumelui personal dânsul, dânsa), la care se adaugă formele neaccentuate ale pronumelui personal la cazul dativ: -mi, -ți, -și, -ne, -vă, -le.

Deștept așa cum însuți ești.
Însămi am sunat la salvare.

! Prima parte a pronumelui de întărire arată genul (masculin: însu/înși, feminin: însă/înse), iar a doua parte numărul și persoana pronumelui (mi, ți, și, ne ...).

Formele pronumelui de întărire

caz persoană singular plural
masculin feminin masculin feminin
N – Ac. pers. I însumi însămi înșine însene
pers. a II-a însuți însăți înșivă însevă
pers. a III-a însuși însăși înșiși înseși
însele
caz persoană singular plural
masculin feminin masculin feminin
D – G pers. I însumi însemi înșine însene
pers. a II-a însuți înseți înșivă însevă
pers. a III-a însuși înseși înșiși înseși
însele

Formele pronumelui de întărire se foloseau des în limba veche. În limba vorbită în prezent, pentru a întări referirea la o persoană, se folosesc construcțiile cu adverbul chiar + pronumele personal (chiar eu, chiar tu, ..., chiar ei) sau cele cu pronume personal + adjectivul singur (eu singur, tu singur, ..., ei singuri).

Însuți ai vorbit cu ei. (însuți pronume de întărire)
Chiar tu ai vorbit cu ei. (chiar tu adverb + pronume personal)
Tu singur ai vorbit cu ei. (tu singur pronume personal + adjectiv)

Funcțiile sintactice ale pronumelui de întărire

În situațiile rare în care se folosește, de obicei, pronumele de întărire are funcția sintactică de subiect, în cazul nominativ.
Însămi am ales culoarea mașinii. (cine a ales? însămi)
Însumi am fost prezent. (cine a fost? însumi)

Adjectivul pronominal de întărire

Pronumele de întărire, prin schimbarea valorii gramaticale, este folosit în mod frecvent ca adjectiv pronominal de întărire, caz în care însoțește și determină substantive și pronume personale.

Ea însăși a scris compunerea. (însăși determină pronumele personal el)
Maria însăși a scris compunerea. (însăși determină substantivul Maria)

Acordul adjectivului pronominal de întărire

Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul sau pronumele personal pe care îl determină și îndeplinește funcția sintactică de atribut adjectival.

  • Dificultatea problemei a fost confirmată de însuși profesorul nostru. (însuși – adjectiv pronominal de întărire, profesorul – substantiv)
  • Ioan și Vasile înșiși au făcut cumpărăturile necesare. (înșiși – adjectiv pronominal de întărire, Ioan și Vasile – substantive)

Realizarea acordului adjectivului pronominal de întărire se face ținând cont de părțile lui componente:
Ea însăși citește.
ea – persoana a III-a, feminin, singular; însăși format din însă – arată genul feminin + -și – arată persoana a III-a singular

! Deci este greșit un acord de genul: Ea însuși citește. / El însăși citește.

Funcția sintactică a adjectivului pronominal de întărire

Adjectivului pronominal de întărire are o singură funcție sintactică și anume atribut adjectival.

atribut adjectival
Premiant a fost însuși fratele meu. (care frate? (el) însuși)
Voi înșivă ați ales calea aceasta. (care voi? înșivă)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.