Pronumele posesiv și adjectivul pronominal posesiv

Pronumele posesiv

Pronumele posesiv înlocuiește numele posesorului unui obiect și arată prin formele pe care le ia persoana și numărul pronumelui, iar prin articolul posesiv care îl precede, indică genul și numărul obiectului posedat. Pronumele posesiv nu are forme proprii pentru persoana a III -a plural. Pentru a indica mai mulți posesori, se folosește pronumele personal la genitiv al (a, ai, ale) lor.

gen un singur obiect posedat mai multe obiecte posedate
masculin feminin masculin feminin
un singur posesor
singular
pers. I al meu a mea ai mei ale mele
pers. a II-a al tău a ta ai tăi ale tale
pers. a III-a al său a sa ai săi ale sale
mai mulți posesori
plural
pers. I al nostru a noastră ai noștri ai voștri
pers. a II-a al vostru a voastră ale noastre ale voastre
pers. a III-a nu are forme proprii; se folosește pronumele personal la genitiv
al (a, ai, ale) lor
  • Mama a spălat hainele și pe ale sale le-a împăturit. (ale sale – pronume posesiv, numărul singular, saleindică posesorul – numărul singular, persoana a III-a; ale – indică obiectul posedat – genul feminin, plural)
  • Tata a spălat hainele și pe ale sale le-a împăturit. (ale sale – pronume posesiv, numărul singular, saleindică posesorul – numărul singular, persoana a III-a; ale – indică obiectul posedat – genul feminin, plural)
  • Ai noștri erau mai frumoși. (ai noștri – pronume posesiv, numărul plural, noștri indică posesorii – numărul plural,

persoana I, ai – indică obiectul posedat – genul masculin, plural)

După cum se vede din exemplele anterioare, elementul pronominal (sale, noștri) indică numărul pronumelui posesiv, nu articolul posesiv (ale, ai).

  • A lor este mai veche. (a lor – este pronume personal, nu pronume posesiv)

Pronumele posesiv poate avea funcția sintactică de subiect, nume predicativ, complement, atribut prepozițional.

Adjectiv pronominal posesiv

Adjectivul pronominal posesiv înlocuiește doar posesorul și determină substantivul care denumește obiectul (obiectele) posedat. Se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat.

  • Tatăl meu este medic. (meu – adjectiv pronominal posesiv, determină substantivul tatăl)
  • Al meu tată este medic. (al meu – adjectiv pronominal posesiv, determină substantivul tată)

În general locul adjectivului posesiv este după substantivul determinat, dar există și situații în care adjectivul posesiv stă înaintea substantivului determinat. În ambele situații poate fi sau nu însoțit de articolul posesiv. (prietana ta, o prietena a ta, numeroasele tale prietene, ale tale prietene).

Adjectivul posesiv are întotdeauna funcția sintactică de atribut adjectival.