Pronumele reflexiv

Pronumele reflexiv ține locul obiectului asupra căruia se manifestă în mod direct sau indirect acțiunea verbului. Are forme doar pentru cazurile dativ și acuzativ. Atunci când acțiunea se reflectă în mod direct, pronumele este în cazul acuzativ, iar atunci când se reflectă indirect stă în cazul dativ. Pronumele reflexiv are forme proprii doar pentru persoana a III-a, pentru celelalte persoane sunt folosite formele neaccentuate de acuzativ și dativ ale pronumelui personal.

caz persoană formă singular plural
acuzativ pers. I neaccentuată mă, m-. -m- ne
pers. a II-a neaccentuată te
pers. a III-a neaccentuată se se
accentuată (pe) sine (pe) sine
dativ pers. I neaccentuată îmi, mi ne
pers. a II-a neaccentuată îți, ți vă, v-
pers. a III-a neaccentuată își, și își, și
accentuată sie, sieși sie, sieși

Formele pronumelui reflexiv au aceeași persoană și același număr ca și subiectul verbului determinat, deoarece pronumele este identic cu subiectul. Din această particularitate se poate desprinde o regulă generală de a identifica un pronume reflexiv (persoanele I și a II-a) și de a nu-l confunda cu pronumele personal (persoanele I și a II-a): pronumele reflexiv are aceeași persoană și același număr cu verbul pe care îl însoțește.

  • Eu mamuz de situația creată.
    (eu – pron. personal, persoana I singular, mă - pron. reflexiv, persoana I singular, amuz – verb, persoana I singular)
  • Filmul mamuză nespus de mult.
    (eu – pron. personal, persoana a III-a singular, mă - pron. personal, persoana I singular, amuză – verb, persoana a III-a singular)

Funcții sintactice

  • complement direct
  • complement indirect
  • nume predicativ
  • atribut pronominal prepozițional
  • complement circumstanțial de loc
  • atribut pronominal