Pronumele relativ și adjectivul pronominal relativ

Pronumele relativ

Pronumele relativ se folosește doar în frază, face legătura (stabilește relația, de aici și numele de pronume relativ) între o propoziție subordonată și regenta ei, dar și ține locul unui substantiv exprimat în propoziția regentă.

  • Frumoasă este mașina 1/ care stârnește admirația celor din jur. 2/ (care – pronume relativ, înlocuiește substantivul mașina, stabilește raportul de subordonare, P1 – propoziție regentă, P2 – propoziție subordonată )

Pronumele relative sunt de două feluri: simple (care, cine, ce, cât, de) și compuse (ceea ce, cel ce).

Pronumele relativ simplu

caz masculin feminin
singular plural singular plural
N – Ac. care, cine, cât care, câți care, cine, câtă care, câte
G – D căruia, cui cărora, câtor căreia, cui cărora, câtor

Pronumele care, cine, cât, ce pot introduce propoziții atributive – în relație cu un substantiv sau propoziții completive – în relație cu un verb.

Pronumele relativ compus

Pronumele relativ compus este format din pronumele relativ simplu ce și pronumele demonstrativ cel. Acestea pot fi înlocuite cu un pronume relativ simplu cine, care. (cel ce vorbește – cine vorbește, care vorbește)

caz masculin feminin
singular plural singular plural
N – Ac. cel ce cei ce ceea ce cele ce
G – D celui ce celor ce celei ce celor ce

! Exprimarea funcției de complement direct a pronumelui relativ care se face cu ajutorul pronumelui la acuzativ pe care.

  • Am găsit cartea 1/ pe care o căutam. 2/

Există cazuri când folosirea incorectă a pronumelui la acuzativ (care în loc de pe care) schimbă cu totul sensul frazei.

  • Băiatul a plecat cu tramvaiul 1/ pe care îl aștepta în stație de ceva vreme. 2/ (băiatul aștepta tramvaiul)
  • Băiatul a plecat cu tramvaiul 1/ care îl aștepta în stație de ceva vreme. 2/ (tramvaiul îl aștepta pe băiat)

Funcțiile sintactice ale pronumelui relativ

  • N, Ac: subiect, complement direct, complement indirect prepozițional, complement circumstanțial de loc
  • D, G: complement indirect, atribut genitival

Adjectivul pronominal relativ

Adjectivul pronominal relativ apare prin schimbarea valorii gramaticale a pronumelui relativ, situație în care pronumele însoțește un substantiv nearticulat, stă în fața substantivului și se acordă în gen, număr și caz cu acesta.

  • A văzut 1/ câte filme a dorit. 2/

Adjectivul pronominal relativ are funcția sintactică de atribut adjectival.