Cazurile și funcțiile sintactice ale substantivului

Substantivul poate avea în propoziție diferite funcții sintactice: subiect, atribut, complement, nume predicativ. Atunci când îndeplinește aceste funcții sintactice, substantivul își schimbă forma (casa, casei, al casei, pe casă) – primește în construcția sa un articol hotărât, articolul al, a, ai, ale sau o prepoziție.

Toate aceste forme pe care le poate lua un substantiv, pentru a exprima în propoziție diferite funcții sintactice, se numesc cazuri, iar formele acestor cazuri poartă denumirea de forme cauzale. Toate formele și construcțiile cauzale ale unui substantiv formează declinarea acelui substantiv.

În limba română substantivul are cinci cazuri: nominativ, acuzativ, genitiv, dativ, vocativ. În general, cazurile se stabilesc cu ajutorul întrebărilor.

caz întrebări posibile funcții sintactice posibile
nominativ cine? ce? care? subiect, nume predicativ, atribut
acuzativ ce? pe cine? pe ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? despre cine? despre ce? lângă cine? lângă ce? de la cine? de la ce? unde? de unde? până unde? când? cum? care? ce fel de? complement direct, complement indirect, complement de agent, atribut substantival prepozițional, nume predicativ, complement circumstanţial de loc, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de scop
genitiv al cui? a cui? ai cui? ale cui? atribut substantival genitival, atribut substantival prepoziţional, atribut substantival apoziţional, nume predicativ, complement indirect, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de scop
dativ cui? atribut substantival prepoziţional, atribut apoziţional, nume predicativ, complement indirect, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de cauză
vocativ