Substantivul la cazul acuzativ

Substantivele la cazul acuzativ pot avea funcția sintactică de complement direct, complement indirect, complement de agent, atribut substantival prepozițional, nume predicativ, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de scop și pot fi articulate sau nearticulate.

Mai jos, exemple cu cele mai întâlnite funcții sintactice. O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții cu substantive la cazul acuzativ.

Întrebări pentru
cazul acuzativ
ce? pe cine? pe ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? despre cine? despre ce? lângă cine? lângă ce? de la cine? de la ce? unde? de unde? până unde? când? cum? care? ce fel de?

Forme articulate la cazul acuzativ

masculin sg / pl omul / oamenii fratele / frații codrul / codrii fiul / fiii
neutru sg / pl dealul / dealurile teatrul / teatrele fluviul / fluviile paiul / paiele
feminin sg / pl casa / casele basmaua / basmalele ziua / zilele vulpea / vulpile

Forme nearticulate la cazul acuzativ

masculin sg / pl (un / niște) om / oameni frate / frați codru / codri fiu / fii
neutru sg / pl (un / niște) deal / dealuri teatru / teatre fluviu / fluvii pai / paie
feminin sg / pl (o / niște) casă / case basma / basmale zi / zile vulpe / vulpi

Funcții sintactice la cazul acuzativ

Substantivele la cazul acuzativ fără prepoziție au totdeauna funcția sintactică de complement direct. Substantivele la acuzativ precedate de prepoziția pe au funcția sintactică de complement direct atunci când arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea. În celelalte cazuri funcția sintactică este de complement circumstanțial de loc.

Atunci când sunt precedate de alte prepoziții decât pecu, către, ca, de, de la, din, în, spre, pentru, pe la, sub etc – substantivele la acuzativ exprimă diferite complemente (indirect, de mod, de loc etc).

Deși substantivele la cazul acuzativ, care îndeplinesc funcția de nume predicativ, răspund la întrebări variate, la recunoașterea funcției de nume predicativ conduce faptul că substantivul cu prepoziție exprimă o caracteristică a subiectului.

Complement direct

  • întrebări specifice funcției sintactice: pe cine? ce?
  • poate fi însoțit de prepoziția pe
  • poate determina: un verb tranzitiv, o locuțiune verbală tranzitivă, o interjecție

Vasile a văzut filmul recomandat. (întrebare: Ce a văzut?)
L-am așteptat pe Ionel câteva ore. (întrebare: Pe cine am așteptat?)

Complement indirect

  • întrebări specifice funcției sintactice: despre cine? despre ce? la cine? la ce? de la cine? de la ce? cu cine? de cine? de ce? pentru cine? pentru ce?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: despre, la, pentru, ca, de, de la, față de
  • poate determina un verb

Copiii se bucură de vremea bună. (întrebare: De ce se bucură?)
Am discutat despre concediu. (întrebare: Despre ce am discutat?)
Mă uit la Cristina. (întrebare: La cine mă uit?)
Am auzit de la Andrei că mâine avem liber. (întrebare: De la cine am auzit?)

Complement de agent

  • întrebări specifice funcției sintactice: de cine? de ce? de către cine?
  • poate fi însoțit de prepozițiile: de, de către
  • poate determina: un verb la diateza pasivă, un participiu, un supin sau verb reflexiv sau un adjectiv format cu sufixul -abil

Hoțul a fost văzut de polițist. (întrebare: De cine a fost văzut?)
Poza făcută de Ioana este clară. (întrebare: De cine a fost făcută?)

Atribut substantival prepozițional

  • întrebări specifice funcției sintactice: care? ce fel de?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de, de la, din, despre, cu, față de
  • determină un substantiv

Mingea de baschet este albastră. (întrebare: Care minge?)
Am pierdut cartea de poezii. (întrebare: Ce fel de carte?)

Nume predicativ

  • întrebări specifice funcției sintactice: pentru cine este? pentru cine sunt? din ce este? din ce sunt? de ce este? de ce sunt? de la cine este? de la cine sunt?
  • poate fi însoțit de prepozițiile: de, de la, fără, pentru, din; sau cu rol de prepoziție de adverbul comparativ ca
  • poate determina: un verb copulativ

Mașina aceasta este de la tata. (întrebare: De la cine este?)
Florile sunt pentru mama. (întrebare: Pentru cine sunt?)
Mobila este de stejar.
Haina este fără fermoar.

Complement circumstanțial de loc

  • întrebări specifice funcției sintactice: unde? de unde? până unde? încotro?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de la, la, către, spre, lângă, de lângă, de pe lângă, dincolo de, aproape de
  • determină un verb

Trenul merge până la Constanța. (întrebare: Până unde merge?)
Copiii merg la școală. (întrebare: Unde merg?)
Avionul zboară spre Viena. (întrebare: Încotro zboară?)

Complement circumstanțial de timp

  • întrebări specifice funcției sintactice: când? de când? până când? cât timp?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: în, la, de, peste, până, până în, după, înainte de, în timp de, pe timp de, odată cu
  • determină un verb

Aștept de două zile un telefon de la tine. (întrebare: De când aștept?)
Am timp două ore. (întrebare: Cât timp am?)
Profesorul așteaptă până luni lucrarea. (întrebare: Până când așteaptă?)

Complement circumstanțial de mod

  • întrebări specifice funcției sintactice: cum? în ce fel? în ce mod? în ce chip? cât? cât de?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: cu, fără, decât, după, față de, ca, ca și, ca prin, cât, cât și, în chip de
  • determină un verb

Băiatul vorbește cu mândrie de mama sa. (întrebare: Cum vorbește?)
Fata este înaltă cât fratele ei. (întrebare: Cât de înaltă?)
Mașina aceea arată ca un avion. (întrebare: În ce fel arată?)

Complement circumstanțial de scop

  • întrebări specifice funcției sintactice: cu ce scop? în ce scop?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: după, în, la, pentru, spre, în scop de
  • determină un verb

Am venit după fratele meu. (întrebare: Cu ce scop am venit?)
Am pictat tabloul acesta pentru concurs. (întrebare: În ce scop am pictat?)

Pentru funcțiile sintactice de mai jos găsiți exemple la exemple de propoziții cu substantive la cazul acuzativ.

Complement circumstanțial de cauză

  • întrebări specifice funcției sintactice: din ce cauză? din ce pricină?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: de, din, sub, pentru, dintru, din pricina, din cauză de
  • determina un verb

Complement circumstanțial condițional

  • întrebări specifice funcției sintactice: cu ce condiție?
  • poate fi însoțit de locuțiunea prepozițională: în caz de; sau prepozițiile în, cu (pentru substantivele următoare caz, condiție, eventualitate, ipoteză)
  • determină un verb

Complement circumstanțial concesiv

  • întrebări specifice funcției sintactice: în ciuda cărui fapt
  • poate fi însoțit de prepoziția fără sau locuțiunile prepoziționale: chiar și fără, cu tot, cu toată, cu toți, cu toate
  • determină un verb

Complement circumstanțial consecutiv

  • întrebări specifice funcției sintactice: care este urmarea faptului că?
  • precedat de prepozițiile: de, fără, spre, până la
  • determină un verb

Complement circumstanțial instrumental

  • întrebări specifice funcției sintactice: cu cine? cu ce? din ce? la ce? prin cine? prin ce? fără cine? fără ce?
  • precedat de prepozițiile: cu, din, fără, în, prin, după, la; 
  • determină un verb

Complement circumstanțial sociativ

  • întrebări specifice funcției sintactice: împreună cu cine? împreună  cu ce?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: cu, fără; împreună cu, laolaltă cu, la un loc cu, în alianță cu, cu … tot, cot la cot cu
  • determina un verb

Complement circumstanțial de relație

  • întrebări specifice funcției sintactice: în ce privință, din ce punct de vedere
  • precedat de prepoziții și de locuțiuni prepoziționale: de, ca, în, la, despre, cât despre, din, după, pentru; apropo de, cu privire la, în legătură cu, în materie de, legat de, privitor la, referitor la, relativ la
  • determina un verb

Complement circumstanțial opozițional

  • întrebări specifice funcției sintactice: în loc de cine? în loc de? decât cine? decât ce?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: decât, drept, în loc de, drept ca,  departe de
  • determină un verb

Complement circumstanțial cumulativ

  • întrebări specifice funcției sintactice: în afară de cine? în afara de ce? pe lângă cine? pe lângă ce?
  • poate fi însoțit de prepoziții sau locuțiuni prepoziționale: pe lângă, peste, în afară de, dincolo de; sau de adverbul decât
  • determină un verb

Complement circumstanțial de excepție

  • întrebări specifice funcției sintactice: cu ce excepție?
  • poate fi însoțit de locuțiunile prepoziționale: afară de, în afară de; au de adverbul decât
  • determină un verb