Substantivul la cazul acuzativ

Substantivele la cazul acuzativ pot avea funcția sintactică de complement direct, complement indirect, complement de agent, atribut substantival prepozițional, nume predicativ, complement circumstanțial de loc, complement circumstanțial de timp, complement circumstanțial de mod, complement circumstanțial de scop și pot fi articulate sau nearticulate.

Întrebări pentru
cazul acuzativ
ce? pe cine? pe ce? cu cine? cu ce? la cine? la ce? despre cine? despre ce? lângă cine? lângă ce? de la cine? de la ce? unde? de unde? până unde? când? cum? care? ce fel de?

Funcții sintactice la cazul acuzativ

Substantivele la cazul acuzativ fără prepoziție au totdeauna funcția sintactică de complement direct. Substantivele la acuzativ precedate de prepoziția pe au funcția sintactică de complement direct atunci când arată obiectul asupra căruia se exercită direct acțiunea. În celelalte cazuri funcția sintactică este de complement circumstanțial de loc.

Atunci când sunt precedate de alte prepoziții decât pecu, către, ca, de, de la, din, în, spre, pentru, pe la, sub etc – substantivele la acuzativ exprimă diferite complemente (indirect, de mod, de loc etc).

Deși substantivele la cazul acuzativ, care îndeplinesc funcția de nume predicativ, răspund la întrebări variate, la recunoașterea funcției de nume predicativ conduce faptul că substantivul cu prepoziție exprimă o caracteristică a subiectului.

Complement direct

Vasile a văzut filmul recomandat. (întrebare: Ce a văzut?)
L-am așteptat pe Ionel câteva ore. (întrebare: Pe cine am așteptat?)

Complement indirect

Copiii se bucură de vremea bună. (întrebare: De ce se bucură?)
Am discutat despre concediu. (întrebare: Despre ce am discutat?)
Mă uit la Cristina. (întrebare: La cine mă uit?)
Am auzit de la Andrei că mâine avem liber. (întrebare: De la cine am auzit?)

Complement de agent

Hoțul a fost văzut de polițist. (întrebare: De cine a fost văzut?)
Poza făcută de Ioana este clară. (întrebare: De cine a fost făcută?)

Atribut substantival prepozițional

Mingea de baschet este albastră. (întrebare: Care minge?)
Am pierdut cartea de poezii. (întrebare: Ce fel de carte?)

Nume predicativ

Mașina aceasta este de la tata. (întrebare: De la cine este?)
Florile sunt pentru mama. (întrebare: Pentru cine sunt?)
Mobila este de stejar.
Haina este fără fermoar.

Complement circumstanțial de loc

Trenul merge până la Constanța. (întrebare: Până unde merge?)
Copiii merg la școală. (întrebare: Unde merg?)
Avionul zboară spre Viena. (întrebare: Încotro zboară?)

Complement circumstanțial de timp

Aștept de două zile un telefon de la tine. (întrebare: De când aștept?)
Am timp două ore. (întrebare: Cât timp am?)
Profesorul așteaptă până luni lucrarea. (întrebare: Până când așteaptă?)

Complement circumstanțial de mod

Băiatul vorbește cu mândrie de mama sa. (întrebare: Cum vorbește?)
Fata este înaltă cât fratele ei. (întrebare: Cât de înaltă?)
Mașina aceea arată ca un avion. (întrebare: În ce fel arată?)

Complement circumstanțial de scop

Am venit după fratele meu. (întrebare: Cu ce scop am venit?)
Am pictat tabloul acesta pentru concurs. (întrebare: În ce scop am pictat?)

Forme articulate la cazul acuzativ

masculin sg / pl omul / oamenii fratele / frații codrul / codrii fiul / fiii
neutru sg / pl dealul / dealurile teatrul / teatrele fluviul / fluviile paiul / paiele
feminin sg / pl casa / casele basmaua / basmalele ziua / zilele vulpea / vulpile

Forme nearticulate la cazul acuzativ

masculin sg / pl (un / niște) om / oameni frate / frați codru / codri fiu / fii
neutru sg / pl (un / niște) deal / dealuri teatru / teatre fluviu / fluvii pai / paie
feminin sg / pl (o / niște) casă / case basma / basmale zi / zile vulpe / vulpi