Substantivul la cazul vocativ

Substantivele la cazul vocativ nu au funcție sintactică. Aceste substantive exprimă o chemare, o strigare, o invocație cu scopul de a atrage atenția asupra unei comunicări și se separă de restul propoziției prin virgulă (inclusiv determinantul).

În general, substantivele la cazul vocativ sunt substantive proprii care denumesc nume de persoane sau animale domestice. Atunci când este folosit procedeul personificării și numele de animale, denumirile de obiecte, elementele naturii pot fi la cazul vocativ.

Mihai, îmi spui ce citești?
Mihai dragule, îmi spui ce citești?
Codrule, codruțule, / Ce mai faci, drăguțule... (Mihai Eminescu – Revedere)

! În a doua propoziție substantivul la vocativ Mihai are un determinant dragule. De remarcat că determinantul se separă împreună cu vocativul, de restul propoziției, prin virgulă.

Substantivul la vocativ poate sta la începutul propoziției, în interior sau la sfârșitul ei.

Mihai, vino la mine!
‒ Vino, Mihai, la mine!
Vino la mine, Mihai!

Caracteristica principală a vocativului este intonația suplimentară specifică, realizată la singular prin desinențele -e, -ule, la masculin și neutru și -o, la feminin. La pluralul tuturor genurilor vocativul prezintă desinența -lor.

Băiatule, de ce nu mă asculți!
Fetițo, de ce nu mănânci?
Dragilor, ce ne facem?

Vocativul se folosește în cazul unor adresări directe, motiv pentru verbele sunt la persoana a II-a.  Subiectul gramatical este neexprimat, fiind inclus în forma verbului (sau este eliptic). El este dedus din context și este întotdeauna la persoana a II-a pronumelui personal: Mircea, vino la masă! (tu) Veniți, copii, la masă! (voi).

! Caracteristica de mai sus poate fi și un mijloc de a verifica dacă un substantiv este la la nominativ, dativ-genitiv sau la vocativ. Substantivul la vocativ poate fi înlocuit cu pronumele personal la persoana a II-a (tu, voi). Substantivele la celelalte cazuri se înlocuiesc cu pronumele la persoana a II-a (el, ea, ei,ele).

Întrebuințările stilistice ale vocativului

Cu ajutorul vocativului pot fi exprimate o serie sentimente: de subtilitate, de vehemență, de duioșie, mânie, , revoltă, respect, admirație, revoltă, respect, admirație, bucurie, durere etc.

În limba vorbit, multe substantive la vocativ pot fi folosite și în sens peiorativ copilule! sau copiilor! (în loc de copile! sau copii!).