Declinările substantivului

Declinarea unui substantiv reprezintă totalitatea formelor pe care le poate avea un substantiv. După tipul de declinare în care sunt incluse, substantivele se împart: substantive de declinarea I, substantive de declinarea II, substantive de declinarea III. Ca regulă de bază, clasificarea este întocmită în funcție de terminația substantivului de la nominativ, singular, nearticulat.

Substantive de declinarea I

substantive feminine terminate la nominativ singular nearticulat în:
– a: mahala, macara, para etc.
– ă: fată, sâmbătă, duminică, masă, casă, țară etc.
– ea: stea, perdea, catifea, saltea etc

substantive proprii feminine terminate în:
-a: Ana, Mihaela, Maria, Gabriela etc.

substantive masculine, comune și proprii, terminate la nominativ singular nearticulat în:
– a: Mina, Zaharia
– ă: tată, popă, vodă, vlădică etc.
– substantivul zi (ziuă)

Substantive de declinarea II

substantive masculine terminate la nominativ singular nearticulat în:
– u (vocală): codru, cuscru etc.
– u (semivocală): erou, leu etc.
– i (semivocală): tei, ardei etc.
– consoană: copac, pom
substantive neutre terminate la nominativ singular nearticulat în:
– u (vocală): cadru, teatru etc.
– u (semivocală): cadou, tablou etc.
– i (vocală): taxi
– i (semivocală): butoi, retevei etc.
– o: radio, studio, tango, zero etc.
– consoană: avion, tren etc.

Substantive de declinarea III

substantive masculine, feminine și neutre, terminate la nominativ singular nearticulat în:
– e: femeie, frate, nume, perete, vulpe, pește etc.
– primele cinci zile ale săptămânii: luni, marți, miercuri, joi, vineri