Numărul substantivelor

Numărul substantivelor, prin singular și plural, exprimă o diferență semantică între unitate – un exemplar și pluralitate – mai multe exemplare.
om - oameni, carte - cărți, vânt - vânturi

Nu toate substantivele prezintă variante pentru singular și plural, din acest punct de vedere ele se împart în substantive numărabile (discrete) și nonnumărabile (nondiscrete).

Substantive numărabile

Substantivele numărabile (discrete) sunt de două feluri: cu flexiune completă (variabile) și invariabile.

Substantive variabile

Substantivele variabile (cu flexiune completă) sunt substantivele care au forme distincte de număr pentru singular şi plural.
singular: casă, om, câine
plural: case, oameni, câini

[o lista extinsă de exemple găsiți la exemple de substantive variabile]

! Există cazuri de substantive care prezintă forme duble de număr, la singular sau la plural.
singular: flutur/fluture – plural: fluturi
singular:  uliță – plural: ulițe/uliți

! Există și o categorie aparte de substantive care prezintă forme multiple de plural, dar cu sensuri diferite.
singular: cap
plural: capi(conducători), capete (parte a corpului), capuri(formă geografică)

! Alte substantive, puține la număr, au forme multiple de plural cu înțeles diferit față de forma de singular.
singular: bucată
plural: bucăți (cantitate), bucate (mâncare)

Substantive invariabile

Substantivele invariabile sunt substantivele care au aceeași formă pentru singular și plural.
singular: arici, învățătoare, nume
plural: arici, învățătoare, nume

[o lista extinsă de exemple găsiți la exemple de substantive invariabie]

Substantive nonnumărabile

Substantivele nonnumărabile (nondiscrete) au forme pentru un singur număr (fie singular, fie plural). Aceste substantive au flexiunea incompletă sau defectivă și se numesc substantive defective de număr.

Substantive defective de plural

Substantivele care au forme doar pentru numărul singular se numesc substantive defective de plural sau substantive singularia tantum. Din această categoria fac parte în general următoarele grupuri de substantive: majoritatea substantivelor proprii, toponime (Vasile, Olt), substantivele care denumesc epoci istorice și religii (feudalism, creștinism), calități sau însușiri (curaj, înțelepciune), stări organice (sete), materii (sânge), sporturi (fotbal), domenii științifice (astrofizică), substantive care apar doar în locuțiuni adverbiale (cu toptanul), substantive masculine, reprezentând nume de persoane (nene).

[o lista extinsă de exemple găsiți la exemple de substantive defective de plural]

Substantive defective de singular

Substantivele care au forme doar pentru numărul plural se numesc substantive defective de singular sau substantive pluralia tantum. Din această categoria fac parte următoarele grupuri de substantive: unele substantive proprii, toponime (București, Carpați), unele substantive comune (zori, câlți)

[o lista extinsă de exemple găsiți la exemple de substantive defective de singular]

Substantive colective

Substantivele cu sens colectiv denumesc o totalitate de obiecte sau ființe de același fel (popor, stol). Din punct de vedere semantic, au înțeles de plural , deși au forma de singular. Morfologic, substantivele colective respectă categoriile gramaticale ale oricărui substantiv: (popor - popoare, grămadă - grămezi).

Substantivele cu sens colectiv care exprimă nume de clase sau grupuri sociale (țărănime, boierime, nobilime) au doar formă de singular.

[o lista extinsă de exemple găsiți la exemple de substantive colective]