Numărul substantivelor

Numărul substantivelor, prin singular și plural, exprimă o diferență semantică între unitate – un exemplar și pluralitate – mai multe exemplare.
om - oameni, carte - cărți, vânt - vânturi

Nu toate substantivele prezintă variante pentru singular și plural, din acest punct de vedere ele se împart în substantive numărabile (discrete) și nonnumărabile (nondiscrete).

Substantive numărabile

Substantivele numărabile prezintă flexiune completă și au forme distincte de număr pentru singular şi plural sau o formă unică pentru singular și plural.

Substantive forme distincte singular şi plural singular casă,
om,
câine
plural case, oameni, câini
Substantive forme unice singular şi plural singular arici, învățătoare, nume
plural arici, învățătoare, nume

Există cazuri de substantive care prezintă forme duble de număr, la singular sau la plural. (singularflutur/fluture – plural fluturi; singular uliță – plural ulițe/uliți)

Există și o categorie aparte de substantive care prezintă forme multiple de plural, dar cu sensuri diferite. (cap – capi > conducători, capete > parte a corpului, capuri > formă geografică)

Alte substantive, puține la număr, au forme multiple de plural cu înțeles diferit față de forma de singular. (bucată – bucăți > cantitate, bucate > mâncare)

Substantive nonnumărabile

Substantivele nonnumărabile nu au forme atât pentru singular cât și pentru plural, ci fie pentru singular, fie pentru plural. Aceste substantive au flexiunea incompletă sau defectivă și se numesc substantive defective de număr.

Substantive defective de plural

Substantivele care au forme doar pentru numărul singular se numesc substantive defective de plural sau substantive singularia tantum. Din această categoria fac parte în general următoarele grupuri de substantive:

    • majoritatea substantivelor proprii, toponime (Vasile, Olt, Dâmbovița)
    • substantivele care denumesc epoci istorice și religii (feudalism, creștinism)
    • calități sau însușiri (curaj, înțelepciune, bunătate)
    • stări organice (sete, foame)
    • materii (sânge, aur, argint, miere, mazăre, trifoi)
    • sporturi (fotbal, tenis, volei, atletism, oină)
    • domenii științifice (astrofizică, muzică, geografie)
    • substantive care apar doar în locuțiuni adverbiale (cu toptanul, cu țârâita, cu ghiotura)
    • substantive masculine, reprezentând nume de persoane (nene, bade, vodă)

Substantive defective de singular

Substantivele care au forme doar pentru numărul plural se numesc substantive defective de singular sau substantive pluralia tantum. Din această categoria fac parte următoarele grupuri de substantive:

  • unele substantive proprii, toponime (București, Carpați, Iași, Fântânele, Mărculești)
  • unele substantive comune (zori, câlți, tăieței, icre, moaște, șale)

Substantive colective

Substantivele cu sens colectiv denumesc o totalitate de obiecte sau ființe de același fel: țărănime, stol, mărăciniș, boierime, roi, cârd, popor, oaste, grămadă.

Substantivele cu sens colectiv care exprimă nume de clase sau grupuri sociale (țărănime, boierime, nobilime) au doar formă de singular.