Substantive comune

Substantivele comune exprimă obiecte de același fel și se scriu cu literă mică la începutul cuvântului, cu excepția cazului în care substantivul se află la începutul propoziției: om, câine, râu, copac.

Am așezat cărțile cumpărate pe masă. – substantiv comun simplu în interiorul propoziției
Masa din cameră este plină de cărți. – substantiv comun simplu la începutul propoziției

După formă, substantivele comune pot fi de două feluri: ”’simple”’ sau ”’compuse”’.

Substantive comune simple

Substantivele comune simple sunt formate dintr-un singur cuvânt: masă, cutie, mașină, arhitect, televizor.

Substantive comune compuse

Substantivele comune compuse sunt formate din două sau mai multe cuvinte și se împart în două categorii, în funcție de modul de scriere:

  • substantive compuse care se scriu ”’într-un singur cuvânt”’, formate prin contopirea cuvintelor: (primăvară, binefacere, bunăstare, bunăvoie, bunăvoință, binefăcător, răufăcător, răuvoitor, untdelemn, radioascultător, radioemisiune, radiojurnal, radioreportaj, radioreporter, portarmă, portavion, portdrapel)

! Atunci când substantivele sunt formate prin contopirea cuvintelor și au primul component un substantiv, adjectiv sau numeral, termenul respectiv nu-și schimbă forma și nu poate primi articol hotărât, deoarece ar rupe unitatea de înțeles a cuvântului compus. (incorect: primavară, bunastare, bunavoinţă)

  • substantive compuse ale căror cuvinte ”’componente sunt legate prin liniuță”’ (câine-lup, zi-muncă, zi-lumină, floarea-soarelui, ochiul-boului, redactor-șef, mașină-unealtă, cal-de mare, steaua-de-mare, bună-credință, rea-credință, bună-cuviință, dublu-decalitru, prim-ministru, prim-procuror)

! Spre deosebire de cazul substantivelor formate prin contopirea cuvintelor, în cazul substantivelor legate prin liniuță, termenii substantivelor se comportă ca părți de vorbire independente și pot fi articulați. (câini-lupi; ziua-lumină, zile-lumină; florii-soarelui; redactori-șefi; mașina-unealtă, mașini-unealtă; cai-de-mare; buna-credință, bunei-credințe; reaua-credință, relei-credințe; buna-cuviință, bunei-cuviințe; dubli-decalitri; prim-miniștri, primii-miniștri; prim-procurorul)

! Atunci când în componența substantivului există termenul vice acesta nu se separă prin liniuță. vicepreședinte, viceprim-ministru

  • există și situații când ”’substantivele compuse cu termeni legați prin liniuță”’ sunt ”’invariabile”’ (verb la modul personal și un substantiv sau pronume): (gură-cască, cască-gură, papă-lapte, zgârie-brânză, nu-mă-uita)