Verbe copulative și auxiliare

Verbele auxiliare

Verbele auxiliare (ajutătoare) ajută la formarea modurilor, a timpurilor compuse și a diatezei pasive. Verbe auxiliare sunt: a fi, a avea, a vrea (a voi).

Moduri, timpuri compuse și diateza pasivă formate cu ajutorul verbelor auxiliare
a avea a fi a vrea
  • perfect compus (modul indicativ)
  • viitor (modul indicativ)
  • prezent (modul condițional-optativ)
  • perfect (modul condițional-optativ)
  • viitor anterior (indicativ)
  • perfect (conjunctiv)
  • perfect (condițional optativ)
  • perfect (infinitiv)
  • timpurile și modurile diatezei pasive
  • conjunctiv (prezent)
  • conjunctiv (perfect)
  • condițional-optativ
  • imperativ
  • infinitiv (prezent)
  • infinitiv (perfect)
  • viitor
  • viitor anterior

Verbele copulative

Verbele copulative formează predicatul nominal împreună cu o altă parte de vorbire cu funcția sintactică de nume predicativ. Verbul copulativ are rolul unui instrument gramatical, face legătura între predicatul nominal și subiect, fiind purtător de categorii gramaticale (mod, timp, diateză, persoană, număr).

Cel mai întâlnit verb copulativ este verbul a fi. Verbe copulative sunt și: a deveni, a ieși, a rămâne, a ajunge, a se face, a părea, a însemna, a se naște, a se chema, a se numi. Cu excepția verbului a deveni, care poate fi folosit doar ca verb copulativ, toate celelalte verbe pot fi copulative sau predicative, în funcție de context.

  • S-a născut într-o zi cu noroc. (verb predicativ)
  • Niciun om nu se naște priceput. (verb copulativ)
  • Va rămâne la serviciu până târziu. (verb predicativ)
  • Au rămas împreună până la adânci bătrânețe. (verb copulativ)

Există situații în care verbul copulativ poate lipsi.

  • Nicio regulă, 1/nicio instituție, 2/totul pare a se petrece la întâmplare în aceste locuri.3/