Conjuncția

Conjuncția este o parte de vorbire neflexibilă care face legătura între părți de propoziție de același fel sau două propoziții. Conjuncția nu are funcție sintactică, este un cuvânt ajutător (instrument gramatical). Următoarele conjuncții sunt cele mai des folosite: și, nici, de, sau, ori, dacă, fiindcă, iar, dar, însă, ci, deci, că, să, ca să, căci, deși, încât, deoarece.

  • Andrei și Ioana au plecat la cumpărături. (conjuncția și face legătura între subiectele Andrei și Ioana)
  • Am plecat la librărie 1/ și am cumpărat mai multe cărți. 2/ (conjuncția și face legătura între propozițiile 1 și 2)

! De reținut este că legătura între propoziții se poate face și prin alte părți de vorbire: pronume relative (care, cine, ce, cât) sau prin adverbe relative (unde, de unde, până unde).

Spre deosebire de celelalte conjuncții, care au rolul de a face legătura între două propoziții, conjuncția  este un semn distinctiv al modului conjunctiv.

  • A venit spre mine 1/ -mi arate 2/  am greșit. 3/ (conjuncția  este semnul modului conjunctiv – să arateși face legătura între propozițiile 1 și 2, conjuncția  face legătura între propozițiile 2 și 3 )

Clasificarea conjuncțiilor

După formă conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale pot fi de două feluri: simple (și, nici, dar, iar, însă, ci, ba, deci, că, să, căci, de, fie) sau compuse (ca să, încât să, cum că).

După funcția pe care o îndeplinesc, conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale pot fi: conjuncții coordonatoare (și, nici, și cu, ci și, cât și, dar și, precum și, sau, ori, fie, dar, iar, însă, ci așadar, deci, prin urmare) și conjuncții subordonatoare (că, să, ca să, ca ... să, dacă, de, căci, deoarece, fiindcă, pentru că, pentru ca să, pentru ca ... să, fără să, după cum, deși, măcar să, măcar de, încât).

Conjuncții coordonatoare

Conjuncțiile coordonatoare leagă două părți de propoziție sau două propoziții, care nu depind una de alta (care stau pe același plan).

  • Cartea și caietul sunt pe birou. (conjuncția și leagă două subiecte)
  • Cartea este pe birou, 1/ dar caietul este în geantă.2/ (conjuncția dar leagă propozițiile principale 1 și 2)
  • Să-mi spui 1/ce dorești 2/ și cum dorești.3/ (conjuncția și leagă două propoziții secundare 2 și 3, determină verbul să spui)

Raportul stabilit între părți de propoziție sau propoziții, exprimat cu ajutorul conjuncțiilor coordonatoare, se numește raport de coordonare, iar acele părți de propoziție sau propozițiile sunt coordonate.

Există patru feluri de conjuncții și locuțiuni conjuncționale: copulative (și, nici, și cu, ci și, cât și, dar și, nu numai, precum și), adversative (dar sau da, iar, însă, ci, în schimb), disjunctive (sau, ori, fie, ba), conclusive(deci, prin urmare, așadar, în concluzie).

Conjuncții subordonatoare

Conjuncțiile subordonatoare leagă două propoziții: una secundară și alta principală. Propoziția secundară se află într-un raport de subordonare față de propoziția pe care o determină.

  • Am mâncat atât de mult, 1/ încât mi-a fost rău. 2/(conjuncția încât face legătura între propoziția secundară 2 și principala 1)

Punctuația conjuncțiilor

Atunci când părțile de propoziție sau propozițiile se află într-un raport de coordonare, introduse prin conjuncțiileși, sau, ori, nu se despart prin virgulă.

  • Am fost la supermarket 1/ și am cumpărat pâine și lapte.2/ (conjuncția și exprimă un raport de coordonare între propozițiile 1 și 2, dar și între complementele pâine și lapte)

Se despart prin virgulă părțile de propoziție sau propozițiile atunci când sunt legate prin conjuncțiile sau locuțiunile conjuncționale coordonatoare: nici, dar, iar, însă, ci, ci și, dar și, precum și, deci, prin urmare, așadar, în concluzie.

  • Nu am cumpărat lapte, 1/ însă am cumpărat pâine. 2/ (conjuncția însă leagă două propoziții principale)

Se despart prin virgulă părțile de propoziție coordonate, legate prin conjuncția și, repetată înaintea tuturor părților de propoziție din coordonare.

  • Am cumpărat lapte, și pâine, și fructe. (pâine, fructe se află într-un raport de coordonare; fac parte dintr-o enumerare)

Se despart prin virgulă părțile de propoziții sau propozițiile coordonate, atunci când conjuncția se află între elementele coordonate dar și înaintea primului element al coordonării.

  • Şi eu citesc, 1/și eu scriu.2/ (conjuncția și este prezentă în primul termen al coordonării și face legătura între propozițiile coordonate)

Părți de vorbire cu valoare de conjuncție subordonatoare