Prepoziția

Prepoziția este o parte de vorbire neflexibilă, care leagă un atribut sau complement de partea de vorbire determinată. Este un instrument gramatical și nu are un înțeles de sine stătător, motiv pentru care nu are nici funcție sintactică. (de, la, spre, cu, sub, prin, pentru etc)

Prepoziția stă în fața părții de propoziție pe care o introduce și poate fi sau nu despărțită de partea de propoziție prin alte cuvinte.

  • Am învățat să merg pe bicicletă.
  • Am învățat să merg pe această bicicletă.

Clasificarea prepozițiilor

Prepozițiile sunt de două feluri: simple (a, pe, la, spre, cu, de, fără, sub, în, prin, pentru, către, contra, lângă) sau compuse (de la, de pe la, de lângă, fără de, dinspre, despre, de către).

O serie de prepoziții sunt provenite din adverbe (deasupra, împrejurul, împotriva, înaintea). Când sunt articulate, aceste prepoziții sunt construite cu substantive sau pronume în genitiv ori cu adjective posesiv la acuzativ (deasupra mesei, înaintea lor, împotriva noastră) Nearticulate, prepozițiile sunt construite cu pronume personale neaccentuate (împotrivă-mi).