Semne de punctuație

Semnele de punctuație sunt simboluri grafice care marchează o situație de punctuație. În scrierea limbii române sunt folosite următoarele semene de punctuație: punctul [.], semnul întrebării [?], semnul exclamării [!], punctele de suspensie [...], două puncte [:], virgula [,], linia de pauză [—], punctul și virgula [], parantezele [], ghilimelele [„”], cratima [-], bara oblică [/], linia de dialog [—].

După locul pe care îl pot ocupa, semnele de punctuație se împart în:

  • semne de punctuație finală și de punctuație interioară: punctul (punctuație interioară în propoziții și fraze fragmentate), semnul întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie, două puncte
  • semne de punctuație interioară: virgula (folosită la final în formule din scrisori, cereri etc de adresare), linia de pauză, punctul și virgula, parantezele, ghilimelele, cratima, bara oblică

După folosirea lor în perechi, semnele de punctuație se împart în:

  • semne de punctuație simple: punctul, semnul întrebării, semnul exclamării, punctele de suspensie, două puncte, virgula, linia de pauză, punctul și virgula, cratima, bara oblică, linia de dialog
  • semne de punctuație duble: parantezele, ghilimelele