Atributul substantival

Atributul substantival este atributul care determină un substantiv, pronume sau numeral și care poate fi exprimat prin substantive la genitiv, acuzativ cu prepoziție, nominativ sau vocativ.

  • Mașina fratelui meu este roșie. (atributul fratelui determină substantivul mașina)
  • Unele dintre colegele mele au absentat. (atributul dintre colegele determină pronumele nehotărât unele)
  • Două dintre colegele mele au absentat. (atributul dintre colegele determină numeralul cardinal două)

Atributul substantival este de trei feluri: atribut genitival, atribut prepozițional, apoziție.

Atributul substantival genitival

Atribut substantival genitival poate fi precedat sau nu de articolul posesiv al, a, ai, ale sau de articolul hotărât lui. (un caiet al prietenului meu, un vecin al lui Vasile, caietul lui Vasile) Răspunde la întrebarea al (a, ai, ale) cui? și este adresată substantivului determinat. (al cui caiet? – al prietenului)

De obicei atributul substantival genitival stă după substantivul determinat. Poate fi amplasat imediat după substantiv sau poate fi despărțit de acesta prin alte atribute.

  • Aripile păsărilor au pene frumos colorate.
  • Unele aripi ale păsărilor au un penaj multicolor.
  • Aripile lungi și subțiri ale păsărilor au pene colorate.

! Există situații în care între articolul posesiv al atributului genitival și atributul genitival se intercalează anumite atribute adjectivale. Analizarea acestor cazuri impune o atenție sporită.

  • Priveam îngândurat pe geamul mare al frumoasei mele camere. (al camere(i) – atribut genitival, frumoasei și mele atribute adjectivale, determină atributul genitival)
  • Priveam îngândurat pe geamul mare al camerei mele frumoase. (rescrierea propoziției anteriore din care se observă că articolul posesiv este al adjectivului gentival)

! ! Articolul posesiv care stă înaintea atributului genitival se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină atributul.

  • Fazele frumoase ale meciului de fotbal m-au încântat. (substantivul fazele și articolul posesiv ale sunt la feminin plural, iar atributul genitival meciului este la masculin singular)

Atributul substantival prepozițional

Atributul substantival prepozițional este exprimat în general prin substantiv la acuzativ, precedat de diferite prepoziții (de, către, spre, cu, fără, fără de, în, pentru) sau de adverbele de comparație (ca, cât).

  • Drumul trece printr-o livadă de meri.
  • Casa în care locuiesc e mare cât un munte.

! Există situații în care între prepoziție și substantivul cu funcția sintactică de atribut substantival prepozițional sunt intercalate alte cuvinte.

  • Păsările de pe coloratele acoperișuri au plecat în țările calde.

Atributul substantival prepozițional poate fi exprimat și prin printr-un substantiv la genitiv precedat de o prepoziție (asupra, contra, împotriva) sau de o locuțiune prepozițională (din jurul).

  • Lupta împotriva corupției a luat amploare la îndemnul forurilor europene.
  • Monumentul din fața primăriei a fost recondiționat.

! ! De multe ori, atunci când un substantiv are două sau mai multe atribute substantivale prepoziționale, prepozția este pusă doar înaintea primului atribut. Omisiunea prepoziției poate fi făcută doar atunci când nu este schimbat sensul comunicării.

  • Hainele sunt țesute cu fir de aur și argint. / Hainele sunt țesute cu fir de aur și de argint. (în ambele situații sensul comunicării nu este schimbat)
  • Am cumpărat căni de ceai și de cafea. / Am cumpărat căni de ceai și cafea. (sensul comunicării este schimbat în a doua propoziție; în prima propoziție au fost cumpărate doar căni, iar în a doua căni și cafea)

Apoziția

Apoziția este atributul substantival al cărei funcție semantică este de a explica, identifica sau califica un antecedent.

  • Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, a domnit în secolul al XV-lea.

Apoziția este de două feluri: simplă sau dezvoltată. Cea simplă este exprimată printr-un substantiv propriu sau comun, simplu sau compus. Apoziția dezvoltată este formată dintr-un substantiv (termenul de bază) și alți termeni sintactici (atribute, complemente).

  • Noi, elevii, am fost foarte speriați. (apoziție simplă)
  • Maria, vecina mea de bloc, este studentă. (apoziție dezvoltată)

Apoziția se află cu antecedentul într-o relație de egalitate, motiv pentru care locurile acestora sunt interschimbabile.

  • L-am văzut pe fratele meu, pe Vasile. / L-am văzut pe Vasile, pe fratele meu.

Mijloace de exprimare

  • substantive, pronume, numerale, adjective, verbe, adverbe, interjecții

Punctuația

Apoziția se izolează prin virgulă de restul propoziției când se află la sfârșitul propoziției, iar prin virgule când se află între părți de propoziție.

Sunt situații când pentru a izola apoziția de restul propoziției se folosesc linii de pauză () sau paranteze pătrate ([ ]).