Predicatul

Predicatul este partea principală de propoziție, de care depinde existența unei propoziții și care conferă subiectului o acțiune, o caracteristică, o stare sau o însușire. În general predicatul indică ce facece estecum este subiectul.

Predicatul răspunde la întrebările: ce face? cine este? ce este? cum este?
  • Copilul merge voios spre școală.
  • Mașina aceasta este frumoasă.

În propoziții predicatul are cel mai important rol, motiv pentru care primul pas în analiza unei propoziții este identificarea predicatului, urmat de identificarea subiectului.

Clasificarea predicatelor

După verbul prin care sunt exprimate, predicatele sunt de două feluri: predicate verbale sau predicate nominale.

Predicatul verbal este exprimat, în general, printr-un verb cu înțeles de sine stătător și răspunde la întrebarea ce face?.

  • Copilul mănâncă cu poftă toată mâncarea din farfurie. (ce face? – mănâncă)
  • Vorbește apăsat și privește în același timp spre elev. (ce face? – vorbeșteprivește)

Predicatul nominal este exprimat printr-un verb care nu are înțeles de sine stătător, însoțit de diferite părți de vorbire și răspunde la întrebările: ce este? cine este? cum este?

  • Meseria este brățară de aur. (ce este? – este brățară)
  • El este profesorul nostru. (cine este? – este profesorul)
  • Cartea este frumoasă. (cum este? – este frumoasă)

Mijloace de exprimare

Părțile de vorbire prin care poate fi exprimat un predicat sunt: verb, locuțiune verbală, verb copulativ, adverb, locuțiune adverbială predicativă, interjecție predicativă.

Locul predicatului în propoziție

Predicatul nu are un loc fix în propoziție. Poate sta atât la începutul sau sfârșitul propoziției, cât și în interiorul acesteia. Vezi și locul numelui predicativ în propoziție.

  • Elevul învață pentru acest examen.
  • Învață mai mult pentru acest examen.
  • Elevul notă mare-și dorește.