Predicatul

Predicatul este partea principală de propoziție, de care depinde existența unei propoziții, care spune ceva despre subiect, conferă subiectului o acțiune, o caracteristică, o stare, o identitate sau o însușire. În general predicatul indică ce face, cine este, ce estecum este subiectul.

Predicatul răspunde la întrebările: ce face? cine este? ce este? cum este?

Copilul merge voios spre școală. (spune ceva despre subiect; ce face copilul?)
Elevul citește o carte. (atribuie subiectului o acțiune ; ce face elevul?)
Pisica stă pe sobă. (atribuie subiectului o stare; ce face pisica?)
Mașina aceasta este frumoasă. (atribuie subiectului o însușire ; cum este?)
Maria este premiantă. (atribuie subiectului o calitate; ce este Maria?)
Prietenul meu este Mihai. (atribuie subiectului o identitate; cine este prietenul?)

! În general, cuvântul care îndeplinește funcția de predicat este ca parte de vorbire verb. Predicatele pot fi exprimate și prin alte părți de propoziție. (vezi mai jos Mijloace de exprimare)

! În propoziții, predicatul are cel mai important rol, motiv pentru care primul pas în analiza unei propoziții este identificarea predicatului, urmat de identificarea subiectului.

Recunoașterea predicatelor

Ca regulă generală, predicatele se află cu ajutorul întrebării generale: ce se spune despre subiect? Cu ajutorul acestei întrebări pot fi aflate predicatele verbale, predicatele nominale și predicatele interjecționale. Primele două tipuri de predicate pot fi aflate și cu ajutorul întrebărilor specifice. (vezi întrebările de mai sus)

În propozițiile în care subiectul lipsește, predicatul nu este aflat cu ajutorul întrebărilor ci prin identificarea verbului impersonal sau copulativ corespunzător modului predicativ. (Fulgeră afară. E bine de ei.)

Există și situații în care aflarea predicatelor se face prin identificarea unor aspecte morfologice: verbul predicativ, verbul auxiliar și verbul copulativ din locuțiunea verbală, interjecția cu funcție predicativă, adverbul sau locuțiunea adverbiala cu funcție predicativă.

! Pentru o identificare corectă a predicatului rețineți că verbele pot avea mai multe valori: predicative, auxiliare (semiauxiliare), copulative.

Cartea este pe masă. (este predicat verbal; a fi verb predicativ)
Cartea este citită. (este citită  predicat verbal; diateza pasivă a verbului a citi; a fi verb auxiliar)
Cartea este frumoasă. (este frumoasă  predicat nominal; a fi ‒ verb copulativ)

Clasificarea predicatelor

După partea de vorbire prin care sunt exprimate, predicatele se împart în: predicate verbale predicate adverbiale, predicate interjecționale sau predicate nominale.

! Există cercetători care consideră că predicatele adverbiale și predicatele interjecționale sunt predicate verbale. Conform acestora, predicatele se împart doar în verbale sau nominale.

Dintre aceste predicate doar cele verbale și nominale se acordă cu subiectul și pot fi aflate prin formularea de întrebări adresate subiectului.

Mircea ar merge la film. (ar merge predicat verbal; ce face Mircea?)
Cartea este captivantă. (este captivantă predicat nominal; cum este cartea?)
Imposibil1/ să ajungem.2/ (imposibil predicat adverbial; să ajungem predicat verbal; ce se spune despre „noi”?)
Nani, nani, puiul mamii. (nani, nani – predicat interjecțional; = culcă-te )

Mijloace de exprimare

Părțile de vorbire prin care poate fi exprimat un predicat sunt: verb, locuțiune verbală, verb copulativ, adverb, locuțiune adverbială predicativă, interjecție predicativă.

verb (la un mod predicativ, la orice diateză)
Copilul mănâncă un măr.
Elevii au fost recompensați pentru efortul depus.

locuțiune verbală (cu verbul la un mod predicativ, la orice diateza)
Și-a dat seama de finalul povești.

verb copulativ (la un mod predicativ) + nume predicativ (exprimat prin substantiv, adjectiv, numeral, pronume, verb la mod nepredicativ, adverb, interjecție)
Maria este studentă.
Copilul rămâne visător.

adverb
Probabil1/ că nu a auzit.2/

locuțiune adverbială predicativă
De bună seamă1/ că ajung și eu.2/

interjecție predicativă
Haide acasă!
Poftim cartea.

Topica

În general, predicatul verbal, predicatul nominal și predicatul interjecțional stau imediat după subiect, dar locul acestora nu este fix în propoziție. Există și situații în care pot sta la începutu sau la sfârșitul propoziției.

  • Elevul învață pentru acest examen.
  • Învață mai mult pentru acest examen.
  • Elevul notă mare-și dorește.

Punctuația

Între predicate și subiectele exprimate nu se pune virgulă.

Model de analiză

Am văzut un film amuzant. (ce se spune despre subiectul „noi”? am văzut)

am văzut predicat verbal, exprimat prin verb predicativ "a citi", personal, tranzitiv, conjugarea a II-a, diateza activă, modul indicativ, timpul perfect compus, persoana I, singular, forma afirmativă

Lasă un comentariu:

Adresa ta de email nu va fi publicată.