Numele predicativ

Numele predicativ este partea esențială a predicatului nominal, care exprimă o însușire atribuită subiectului, prin care: califică (ce este, cum este), clasifică (clasa de obiecte) și identifică subiectul (cine este).

  • Eu sunt elev la Liceul Industrial. (califică subiectul)
  • Copilul era un băiat de liceu. (clasifică subiectul)
  • Acela este profesorul nostru. (identifică subiectul)

Clasificarea numelui predicativ

După numărul părților de vorbire prin care este exprimat, numele predicative se împart în simple (printr-o singură parte de vorbire) și multiple (prin mai multe părți de vorbire).

  • Copacul este înalt. (înalt – nume predicativ simplu)
  • Copacul este înalt și uscat. (înalt uscat – nume predicativ multiplu)

Numele predicativ poate fi exprimat prin: substantiv, adjectiv, locuțiune adjectivală, pronume, interjecție, verb (infinitiv, supin), numeral, adverb.

Locul numelui predicativ în propoziție

Numele predicativ poate sta în propoziție după verbul copulativ sau înainte lui. În propozițiile enunțiative el stă de regulă imediat după verbul copulativ și poate avea intercalate și alte părți de propoziție. Sunt și situații când stă înaintea verbului copulativ.

  • Bicicleta este un vehicul nepoluant.
  • Vehicul este și bicicleta.
  • Bicicleta este un nepoluant vehicul.
  • Vehicul nepoluant este și bicicleta.

În propozițiile interogative, numele predicativ este exprimat de regulă prin pronume interogative sau adverbe interogative și stă înaintea verbului copulativ. Înaintea verbului copulativ stă și în cazul propozițiilor exclamative formate cu ajutorul „ce“, „cât de“.

  • Cine este copilul acesta?
  • A cui este mașina?
  • Cât de frumoasă este România!

Punctuația numelui predicativ

Numele predicativ așezat lângă verbul copulativ nu se desparte niciodată prin virgulă, deoarece cuvintele formează o parte de propoziție.

  • Mașina este frumoasă.

Dacă între verbul copulativ și numele predicativ se află adverbe sau locuțiuni adverbiale incidente (desigur, firește, bineînțeles, așadar, în concluzie, în realitate), acestea se pun între virgule sau linii de pauză (–…–).

  • Mașina este, firește, frumoasă.

Atunci când propoziția are mai multe nume predicative, acestea pot fi despărțite prin virgulă sau prin conjuncții coordonatoare:

  • Mașina este mare, frumoasă, scumpă.
  • Mașina este frumoasă și scumpă.
  • Mașina este frumoasă, dar scumpă.