Predicatul verbal

Predicatul verbal atribuie subiectului o acțiune sau o stare și este exprimat printr-un verb predicativ, la un mod personal, printr-o locuțiune verbală sau printr-o interjecție.

Întrebare pentru
predicatul verbal
ce face?
  • Copilul citește o carte. (citește – predicat verbal, verb predicativ)
  • Numai bagă de seamă la vorbele lui. (bagă de seamă – predicat verbal, locuțiune verbală)
  • Hai, la drum! (hai – predicat verbal, interjecție)

Predicatul verbal poate fi exprimat prin verbe la toate cele trei diatezele: activă, reflexivă, pasivă.

  • Pasărea zboară spre înălțimi. (diateza activă)
  • Copilul se gândește la examenul ce-l așteaptă. (diateza reflexivă)
  • Fapta a fost văzută de către toți cei prezenți. (diateza pasivă)

Verbul a fi, predicat verbal

! Verbul a fi este verb predicativ atunci când este sinonim cu: a se găsi, a se afla, a exista, a avea loc, a proveni, a se întâmpla, a se împlini, a costa, a merge, a hoinări, a călători, a dura.

  • Copiii erau la școală. (se aflau)
  • Azi a fost o zi de examene. (a avut loc)

! În următoarele construcții, formate cu verbul a fi: mi-e dor, ți-e frig, i-e sete, le e frică, vă este lene, le este rușine, e iarnă, este luni verbul a fi este verb predicativ și formează predicat verbal; substantivul care însoțește verbul este subiect.

  • Mi-e dor de primăvară.
  • I-e rușine să vorbească.

Predicat verbal neexprimat sau exprimat parțial

Există propoziții în care predicatul nu este exprimat. Acesta este subînțeles dacă este cunoscut din propoziția anterioară.

  • Fetele aveau zâmbetul pe buze; 1/băieții și ei. 2/ (propoziția 2 are același subiect cu propoziția 1)

De cele mai multe ori, predicatul subînțeles este prezent în dialoguri. Propoziția în care este oferit un răspuns are același predicat ca și propoziția interogativă.

– Cu cine ai plecat?
– Cu mama.

În unele cazuri predicatul poate fi dedus din ceea ce exprimă verbul exprimat anterior sau adverbul aflat în aceeași propoziție.

– A început să tune și să fulgere.
– Repede în mașină!

De multe ori în propozițiile interogative, verbele pot fi omise, iar răspunsul este format din adverbul „nu”. Alteori poate fi omis doar auxiliarul perfectului compus, răspunsul fiind format din participiu.

– Ai înțeles?
– Nu.
– Înțeles.

Adverbe predicative

Următoarele adverbe predicative nu admit lângă ele verbul copulativ „a fi“ și se comportă ca un predicat verbal: poate, firește, pesemne, fără doar și poate, desigur.

  • Pesemne 1/acesta este prietenul tău.2/
  • Fără doar și poate 1/că nu știi.2/