Subiectul

Subiectul este o parte principală de propoziție, care arată cine face acțiunea exprimată de predicatul verbal sau cine are o anumită caracteristică exprimată de numele predicativ. Altfel spus, subiectul este partea principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului.

Subiectul răspunde la întrebările: cine? ce?
  • Cărțile sunt aranjate în bibliotecă. (cărțile – subiect, are caracteristica exprimată de numele predicativ)
  • În fața casei latră voios un cățel. (cățel – subiect, face acțiunea exprimată de predicatul verbal)

Clasificarea subiectelor

În funcție de prezența lui în propoziție, subiectul poate fi de două feluri: subiect neexprimat sau subiect exprimat. Subiectul exprimat poate fi simplu sau multiplu, iar cel neexprimat poate fi inclus sau subînțeles.

Mijloace de exprimare

Părțile de vorbire prin care poate fi exprimat un subiect sunt: substantiv, numeral, pronume, verb, interjecție.

Cazul nominativ este cel mai des întâlnit caz al părților de vorbire flexibile cu funcția de subiect. Dar există și situații în care pronumele relative cu funcția de subiect stau în cazurile acuzativ, dativ și genitiv.

Propoziții fără subiect

Există anumite propoziții care nu pot avea subiect. Este cazul propozițiilor cu predicat exprimat prin verbe impersonale, care arată fenomene ale naturii și care nu au autor al acțiunii: plouă, tună, ninge, se înnoptează, se înserează. Lipsa subiectului este valabilă și pentru propozițiile formate cu expresiile impersonale: e bine, e rău, e vai; locuțiunile verbale: a-i părea bine, a-i părea rău; interjecțiile: iacă, uite, iată.

Subiectul și predicatul verbal a fi

De cele mai multe ori în cazul propozițiilor cu verbul „a fi”, atunci când are sensul a exista, a se afla, subiectul stă după predicat și poate fi confundat cu numele predicativ.

  • În curtea casei este un câine. (un câine – subiect)

Substantivul care se află după predicatul verbal exprimat prin verbul „a fi” este subiect, dacă substantivul exprimă: anotimpuri (E iarnă, E primăvară), părți ale zilei (E dimineață, E seară), fenomene atmosferice (E frig, E ger, E ceață), senzații sau stări sufletești (Mi-e frig, Mi-e sete, Mi-e dor).

Subiect gramatical versus subiect logic

Atunci când predicatul verbal este exprimat printr-un verb la diateza pasivă sau verb reflexiv cu un sens pasiv, pe lângă subiectul gramatical, propoziția are și un subiect logic. Din punct de vedere gramatical subiectul logic este un complement de agent, iar din punct de vedere logic, subiectul gramatical este obiectul acțiunii.

  • Legea a fost stabilită de către parlament. (legea – subiect gramatical, parlamentul – subiect logic)

Locul subiectului în propoziție

Subiectul nu are un loc fix în propoziție. Deși de cele mai multe ori stă la începutul propoziției, el poate fi întâlnit la sfârșitul sau în interiorul propoziției. Nici față de predicat nu are un loc fix, astfel că subiectul poate fi regăsit atât înaintea predicatului, cât și după acesta.

  • Ochii copilului sunt triști.
  • Unde este plecat colegul meu de bancă?
  • Pe stradă trec multe mașini.

Punctuația subiectului

Subiectul, cu sau fără atribut, nu se desparte prin virgulă.

  • Copii liniștiți mergeau spre școală.

Adverbele sau locuțiunile adverbiale (firește, desigur, prin urmare, fără îndoială, bineînțeles), intercalate între subiect și predicat, se pun între virgule.

  • Tu, firește, mă vei ajuta.