Unitățile sintaxei

Vorbirea se realizează prin unitățile sintaxei: enunț, propoziție și părți de propoziție, frază.

Enunțul

Enunțul este o comunicare întreagă, de sine stătătoare, ce poate fi înțeleasă sau doar percepută (dacă ascultătorul/cititorul nu înțelege lexical toate cuvintele comunicării). Pentru ca un șir de cuvinte să constituie un enunț, el trebuie să fie organizat gramatical și să respecte reguli exacte de combinare.

Enunțul poate reprezenta:

  • o informație Nu am găsit pe internet ce am căutat.
  • o constatare Mașina este tot mai murdară.
  • un ordin Du-te la școală!
  • un sfat Cred că ar fi bine să citești.
  • o rugăminte Te rog să mă suni.
  • un  îndemn Nu ceda atât de ușor.
  • o întrebare Mergem la film?
  • un răspuns la întrebare — Mergem la film? — Da.

Tipuri de enunțuri

După criterii cantitative, enunțurile se împart în enunțuri mai scurte și enunțuri mai lungi.

După posibilitatea de a fi analizate, enunțurile se împart în enunțuri analizabile și enunțuri neanalizabile.

Enunțuri analizabile

După alcătuire, enunțurile analizabile se împart în propoziții și fraze. Propozițiile sunt analizabile prin intermediul părților de propoziție, iar frazele prin intermediul propozițiilor.

Propoziția

Propoziția este un enunț format din cuvinte sintactice dependente direct sau indirect de un predicat. Din punct de vedere sintactic, propoziția este o unitate sintactică independentă care are în structura ei un singur predicat.

Plouă. (propoziția echivalentă cu partea de propoziție)
Este frumoasă.
Ea este frumoasă.
Vară! Eu! Repede! (părți de vorbire intonate predicativ)
Da. Nu. (propoziții neanalizabile, ca răspuns la o propoziție interogativă)

Partea de propoziție

Partea de propoziție este cea mai mică unitate sintactică a unei propoziții, care nu are autonomie și poate fi reprezentată printr-un cuvânt cu parte sintactică.
Am citit o carte bună.

Uneori, cuvântul poate fi redus la un singur sunet.
L-am întâlnit în parc.

Fraza

Fraza este un enunț format din două sau mai multe propoziții. Cele mai multe enunțuri iau forma frazelor. Frazele lungi și complexe, întâlnite în limba literară, poartă denumirea de perioade.

Din punct de vedere sintactic, fraza este o unitate sintactică independentă care are în componența ei două sau mai multe predicate, a doua sau mai multe propoziții, legate prin conținut. Prezența propoziției principale este obligatorie într-o frază. [vezi mai multe detalii despre fraze]

Fraza poate fi formata din: doua sau mai multe propoziții principale sau mai multe propoziții principale și una sau mai multe propoziții secundare.

! Ca excepție, în limba literară, prin procedeul stilistic numit izolare, sunt construite fraze fără propoziții principal.

Enunțuri neanalizabile

Enunțurile neanalizabile nu conțin predicate verbale, nominale, adverbiale sau interjecționale. Nu pot fi analizabile în părți de propoziție, motiv pentru care au mai fost numite și propoziții neanalizabile.

răspunsuri la propoziții interogative

— Ai văzut?
Nu.

— Vezi ca ai greșit.
Aha!

vocative (formate din substantive, substantive și interjecții, substantive și adjective)

Vasile!
Măi Vasile!
Vasile dragă!

După ideile exprimate și după organizare sintactică, enunțurile se împart în enunțuri sinonime și enunțuri omonime.

  • enunțuri sinonime: Mașina aceia este frumoasă. / Acea mașină este frumoasă.
  • enunțuri omonime: A auzit copilul. / A auzit copilul.

(în primul caz “copilul” este subiect, în al doilea caz “copilul” este complement direct)