Acordul – procedeul sintactic prin care este exprimat raportul de subordonare sintactică (concordanță), prin care termenul regent impune termenului subordonat categoriile gramaticale (număr, gen, caz, persoană)
Mihai și Iuliana sunt prieteni.
Acord prin atracție – reprezintă o abatere de la regulile acordului propriu-zis și apare atunci când un termen se acordă cu termenul cel mai apropiat de el
Frecvența erorilor sunt rezultate din lipsa experienței.
Acord după înțeles – reprezintă o abatere de la regulile acordului propriu-zis și apare atunci când subiectul gramatical este un substantiv colectiv urmat de un substantiv la plural
O grămadă de lemne erau pe mijlocul străzii.
Acuzativ – cazul părților de vorbire nominale (substantiv, adjectiv, pronume, numeral, articol)
Adjectivul – partea de vorbire flexibilă care determină un substantiv, arată însușirea unui obiect, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care-l însoțește.
Adjectivul pronominal de întărire –
Adjectivul pronominal demonstrativ –
Adjectivul pronominal interogativ –
Adjectivul pronominal negativ –
Adjectivul pronominal nehotărât –
Adjectivul pronominal posesiv –
Adjectivul pronominal relativ –
Adverbul –
Articolul –
Articolul demonstrativ –
Articolul hotărât –
Articolul nehotărât –
Articolul posesiv –
Atributul –
Atributul adjectival –
Atributul adverbial –
Atributul interjecțional –
Atributul pronominal –
Atributul substantival –
Atributul verbal –