Substantivul este o parte de vorbire flexibilă, care denumește nume de obiecte (ființe, lucruri, fenomene ale naturii, însușiri, sentimente, stări sufletești, acțiuni, relații dintre oameni).

mașină, pădure, copil, telefon, carte, frate, mamă, ninsoare, iubire, ură, îngrijorare

Pentru mai multe exemple, vezi exemple de substantiv.

Reguli de recunoaștere a substantivelor

Deoarece orice obiect poate avea o însușire, orice substantiv poate primi un adjectiv. Aceasta este un mijloc de a distinge un substantiv de un adjectiv, verb.

plecarea grabnică, roșul închis

Orice substantiv care indică obiecte numărabile poate primi un numeral. Prin această metodă poate fi determinată valoarea de substantiv a unui cuvânt.

un pom – doi pomi, o casă – două case, un ceas – două ceasuri

Orice substantiv poate fi însoțit de un adjectiv pronominal, care nu arată însușirea obiectelor: acest, această, aceștia, aceste; acel, acea, acei, acele. În situația în care unui substantiv nu i se poate găsi un adjectiv propriu-zis, poate fi folosită această metodă pentru a identifica un substantiv.

acest pom, foamea aceasta, untul acesta

Clasificarea substantivelor

Substantivele sunt de două feluri: substantive comune și substantive proprii. La rândul lor, ambele tipuri de substantiv pot fi: simple sau compuse.

  • după formă substantivele pot fi substantive simple sau substantive compuse
  • după conținut substantivele se împart în substantive comune, substantive proprii
  • un grup de două sau mai multe cuvinte pot forma locuțiuni substantivale

Genurile substantivelor

În limba română, după gen, substantivele se împart în: substantive la genul masculin, substantive la genul feminin, substantive la genul neutru. În cele mai multe situații, se poate constata potrivirea între genul natural și cel gramatical; genul neutru corespunde lucrurilor neînsuflețite. În majoritatea cazurilor, genul unui substantiv poate fi aflat prin numărarea respectivului substantiv.

masculin (un-doi): un băiat – doi băieți;
feminin (o – două): o fată – două fete;
neutru (un – două): un drum – două drumuri

În cazurile în care substantivele nu pot fi numărate, stabilirea genului se face prin analizarea formei acestora Alexandru, Siret sau a articolului hotărât Ceahlăul, Bucegii.

Substantivele care denumesc ființe și care prezintă cuvinte diferite pentru a indica cele două sexe se numesc substantive heteronime.

bărbat – femeie, băiat – fată, bou – vacă, cocoș – găină

Substantivele care prezintă aceeași formă pentru a indica ambele sexe se numesc substantive epicene și în general reprezintă nume de animale.

veveriță, elefant, fluture, dihor, rechin, bâtlan, privighetoare, papagal

Există și câteva substantive epicene care nu numesc animale. De regulă acestea denumesc nume de meserii.

pilot, chirurg

Substantivele care formează femininul de la forma de masculin urs-ursoaică sau cele care formează masculinul de la forma de feminin vulpe-vulpoi se numesc substantive mobile.

Numărul substantivelor

Substantivele, prin formele pe care le iau, arată numărul obiectelor – un singur obiect sau mai multe obiecte. Se împart în substantive la numărul singular și substantive la numărul plural. În mod normal substantivele au o formă pentru singular, atunci când exprimă un singur obiect și o formă pentru plural, în cazul în care arată mai multe obiecte.

frate (singular) – frați (plural)
masă (singular) – mese (plural)
vânt (singular) – vânturi (plural)

Există și substantive care nu au forme pentru ambele numere, acestea se numesc substantive defective de număr.

Declinarea substantivului

Substantivul poate avea în propoziție diferite funcții sintactice: subiect, atribut, complement, nume predicativ. Atunci când îndeplinește aceste funcții sintactice, substantivul își schimbă forma casa, casei, al casei, pe casă – primește în construcția sa un articol hotărât, articolul al, a, ai, ale sau o prepoziție.

Toate aceste forme pe care le poate lua un substantiv, pentru a exprima în propoziție diferite funcții sintactice, se numesc cazuri, iar formele acestor cazuri poartă denumirea de forme cauzale. Toate formele și construcțiile cauzale ale unui substantiv formează declinarea acelui substantiv.

Proveniența substantivului

Substantivele se pot forma de la adjective, numerale, verbe, forme de infinitiv lung, adverbe, prin derivare, compunere, conversiune.

Pentru mai multe detalii, vezi Proveniența substantivului.

Schimbarea valorii gramaticale a substantivului

Prin derivare, compunere sau conversiune substantivele își pot schimba valoarea gramaticală în: adverbe, adjective, verbe, interjecție, prepoziție.

Pentru mai multe detalii, vezi Schimbarea gramaticală a substantivului.

Valorile stilistice ale substantivului

În limba română substantivul pot avea întrebuințări variate. Ele sunt folosite pentru realizarea unor procedee stilistice (figuri de stil) precum: epitet, metaforă, repetiție, comparație, personificare, antiteză, hiperbolă.

Pentru mai multe detalii, vezi Valorile stilistice ale substantivului.

Închide meniul