Declinarea substantivului reprezintă totalitatea formelor pe care le poate avea un substantiv. Declinările substantivului pot fi clasificate tradițional (clasificare folosită în gimnaziu) și modern.

Clasificarea tradițională a substantivelor

În mod tradițional, substantivele se împart după tipul de declinare în care sunt incluse, astfel avem : substantive de declinarea I, substantive de declinarea II, substantive de declinarea III.

Ca regulă de bază, clasificarea este întocmită în funcție de terminația substantivului de la nominativ, singular, nearticulat.

Substantive de declinarea I

  • substantive feminine terminate la nominativ singular nearticulat în:

    – a: mahala, macara, para
    – ă: fată, sâmbătă, duminică, masă, casă, țară
    – ea: stea, perdea, catifea, saltea

  • substantive proprii feminine terminate în:

    -a: Ana, Mihaela, Maria, Gabriela

  • substantive masculine, comune și proprii, terminate la nominativ singular nearticulat în:

    – a: Mina, Zaharia
    – ă: tată, popă, vodă, vlădică
    – substantivul zi (ziuă)

Substantive de declinarea II

  • substantive masculine terminate la nominativ singular nearticulat în:

    – u (vocală): codru, cuscru
    – u (semivocală): erou, leu
    – i (semivocală): tei, ardei
    – consoană: copac, pom

  • substantive neutre terminate la nominativ singular nearticulat în:

    – u (vocală): cadru, teatru
    – u (semivocală): cadou, tablou
    – i (vocală): taxi
    – i (semivocală): butoi, retevei
    – o: radio, studio, tango, zero
    – consoană: avion, tren

Substantive de declinarea III

  • substantive masculine, feminine și neutre, terminate la nominativ singular nearticulat în:

    – e: femeie, frate, nume, perete, vulpe, pește
    – primele cinci zile ale săptămânii: luni, marți, miercuri, joi, vineri

Clasificarea modernă a substantivelor

Clasificarea modernă a substantivelor se bazează pe opoziția formelor flexionare, astfel acestea se împart în: substantive de tipul flexionar I, II și III.

Substantive de tipul flexionar I

  • substantive comune feminine, cu sau fără alternanțe fonologice și care prezintă la singular două forme cauzale, iar la plural o singură formă cauzală:

    o mamă – unei mame, niște mame – unor mame

Substantive de tipul flexionar II

  • substantive comune masculine și neutre, cu sau fără alternanță fonologică și care prezintă la toate cazurile, la singular o formă și la plural altă formă:

    lucru – lucruri

Substantive de tipul flexionar III

  • substantive comune masculine, feminine și neutre, care au la singular și plural, la toate cazurile cazurile o singură formă:

    ochi, nume, tei

Închide meniul