Substantivele comune exprimă obiecte de același fel și se scriu cu literă mică la începutul cuvântului, cu excepția cazului în care substantivul se află la începutul propoziției.

masă, om, copil, râu, copac, țară, câine, televizor, carte, aeronavă, prim-ministru, floare-de-colț

Am așezat cărțile cumpărate pe masă. (substantiv comun simplu în interiorul propoziției)
Masa din cameră este plină de cărți. (substantiv comun simplu la începutul propoziției)

Pentru mai multe exemple, vezi exemple de substantive comune.

După formă, substantivele comune pot fi de două feluri: simple sau compuse.

Substantive comune simple

Substantivele comune simple sunt formate dintr-un singur cuvânt (un singur termen). Acestea pot fi moștenite, împrumutate sau obținute prin derivare sau conversiune.

masă, cutie, mașină, arhitect, televizor

Substantive comune compuse

Substantivele comune compuse sunt formate din două sau mai multe cuvinte. Se împart în două categorii, în funcție de modul de scriere:

1. Substantive compuse care se scriu într-un singur cuvânt, formate prin contopirea cuvintelor:

primăvară, binefacere, bunăstare, bunăvoie, bunăvoință, binefăcător, răufăcător, răuvoitor, untdelemn, radioascultător, radioemisiune, radiojurnal, radioreportaj, radioreporter, portarmă, portavion, portdrapel

! Atunci când substantivele sunt formate prin contopirea cuvintelor și au primul component un substantiv, adjectiv sau numeral, termenul respectiv nu-și schimbă forma și nu poate primi articol hotărât, deoarece ar rupe unitatea de înțeles a cuvântului compus.

incorect: primavară, bunastare, bunavoinţă

2. Substantive compuse ale căror cuvinte componente sunt legate prin liniuță:

câine-lup, zi-muncă, zi-lumină, floarea-soarelui, ochiul-boului, redactor-șef, mașină-unealtă, cal-de mare, steaua-de-mare, bună-credință, rea-credință, bună-cuviință, dublu-decalitru, prim-ministru, prim-procuror

! Spre deosebire de cazul substantivelor formate prin contopirea cuvintelor, în cazul substantivelor legate prin liniuță, termenii substantivelor se comportă ca părți de vorbire independente și pot fi articulați.

câini-lupi; ziua-lumină, zile-lumină; florii-soarelui; redactori-șefi; mașina-unealtă, mașini-unealtă; cai-de-mare; buna-credință, bunei-credințe; reaua-credință, relei-credințe; buna-cuviință, bunei-cuviințe; dubli-decalitri; prim-miniștri, primii-miniștri; prim-procurorul

! Atunci când în componența substantivului există termenul vice acesta nu se separă prin liniuță.

vicepreședinte, viceprim-ministru

Există și situații când substantivele compuse cu termeni legați prin liniuță sunt invariabile (verb la modul personal și un substantiv sau pronume):

gură-cască, cască-gură, papă-lapte, zgârie-brânză, nu-mă-uita

Închide meniul