Modul imperativ este un mod personal (predicativ) care exprimă o poruncă (imperativ își are originea în latinescul “imperare”, care înseamnă a porunci), un îndemn, o rugăminte sau un sfat. Prin verbele la acest mod, vorbitorul cere unei persoane sau unui grup de persoane să îndeplinească o acțiune. Imperativul are forme doar pentru persoana a II-a singular și plural. (vino tu, veniți voimănâncă tu, mâncați voi)

Forma imperativului la persoana a II-a singular, la cele mai multe verbe, este identică cu forma persoanei a III-a a indicativului prezent.

  • mănâncă tu (imperativ) – el mănâncă (indicativ prezent)
  • citește tu (imperativ) – el citește (indicativ prezent)

Alte verbe au forma imperativului la persoana a II-a singular identică cu forma persoanei a II-a a indicativului prezent.

  • mergi tu (imperativ) – tu mergi (indicativ prezent)
  • șezi tu (imperativ) – tu șezi (indicativ prezent)

Există și verbe care au la imperativ, persoana a II-a singular, forme proprii: a veni - vinoa face - făa zice - zia duce - du. Forme asemănătoare au și verbele derivate din cele enumerate anterior: a reveni, a conveni, a preveni, a desface, a reface, a preface, a prezice, a dezice, a conduce, a reduce.

Toate verbele au formele de imperativ la persoana a II-a plural identice cu formele indicativului prezent la persoana a II-a plural.

  • mâncați voi (imperativ) – voi mâncați (indicativ prezent)
  • citiți voi (imperativ) – voi citiți (indicativ prezent)
Închide meniul