Sintaxa este ramura gramaticii care studiază propoziția, fraza, unitățile de propoziție, regulile de îmbinare a cuvintelor în propoziții și a propozițiilor în frază, precum și raporturile dintre părțile de propoziție și raporturile în frază.
Studiul modern al gramaticii oferă următoare definiție a sintaxei: partea gramaticii care studiază cuvintele (în funcție de rolul lor în comunicare), enunțurile, fragmentele de enunțuri, sintagmele, grupurile coordonative, propozițiile, frazele și relațiile dintre toate acestea în cadrul unei comunicări.
În limba română, cuvântul sintaxă este împrumutat din limba franceză (syntaxe), cuvânt cu origine în limbile latină și greacă (syntaxis = syn – care înseamnă „împreună” + taxis – care înseamnă „așezare”, „ordine”, „aranjament”).
Obiectul de studiu al sintaxei
Obiectul de studiu al sintaxei este ansamblul regulilor de combinare a cuvintelor în cadrul enunțurilor (propoziții și fraze) și relațiile sintactice din cadrul acestor unități.
Prin urmare, atunci când vorbim de sintaxă avem în vedere 3 aspecte:
1. Unitățile sintaxei. Materializarea enunțurilor și fragmentele de enunțuri în unități gramaticale distincte:
- fraza
- propoziția
- părțile de propoziție (subiectul, predicatul, atributul, complementul, elementul predicativ suplimentar și apoziția)
2. Raporturile dintre unitățile sintactice din cadrul propozițiilor și al frazelor.
3. Construcțiile sintactice cu valoare stilistică (elipsa, repetiția, anacolutul și tautologia).