Propoziția circumstanțială concesivă (CV) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază rolul unui complement circumstanțial concesiv, arătând împrejurarea care ar putea împiedica realizarea acțiunii din regentă, dar nu o împiedică.
În ciuda răcelii, am ieșit afară. (în ciuda răcelii ‒ complement circumstanțial concesiv; în ciuda cărui fapt am ieșit?)
Deși eram răcit,1/ am ieșit afară.2/ (P2 ‒ CV; în ciuda cărui fapt am ieșit?)
Cu toată insistența mea, n-a acceptat cadoul. (cu toată insistența ‒ complement circumstanțial concesiv; în ciuda cărui fapt n-a acceptat?)
Cu toată că am insistat,1/ n-a acceptat cadoul.2/ (P2 ‒ CV; în ciuda cărui fapt n-a acceptat?)
! Există situații când verbul a fi nu este exprimat în concesivă. Aceste propoziții nu trebuie confundate cu complemente concesive. Conjuncția subordonatoare deși este indicatorul subordonatei concesive.
Deși primăvară,1/ e încă frig.2/
O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții circumstanțiale concesive.
Cuprins
Întrebări și recunoaștere
| Întrebări |
| în ciuda cărui fapt? în pofida cărui fapt? |
Clasificarea concesivelor
În funcție de natura piedicii care se opune realizării acțiunii din regentă, reală sau presupusă, concesivele se împart în concesive propriu-zise și concesive ipotetice (sau condiționale).
Propoziția circumstanțială concesivă propriu-zisă
În circumstanțiala concesivă propriu-zisă, un fapt real ar putea împiedica desfășurarea acțiunii din regentă.
– se introduce prin conjuncții subordonatoare (deși, că, dacă, de), locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cu toate că, chit că, măcar că, fără să, fără ca … să), pronume și adjective nehotărâte compuse cu ori- (oricare, oricine; oricât, oricâtă, oricâți, oricâte), adverbe relative (cât), adverbe nehotărâte compuse cu ori- (oricând, oriunde, oriîncotro, oricum, oricât)
Propoziția circumstanțială concesivă ipotetică
În circumstanțiala concesivă ipotetică (sau condițională), un fapt ipotetic (presupus) ar putea împiedica desfășurarea acțiunii din regentă.
– se introduce prin conjuncții subordonatoare (dacă, de, să), locuțiuni conjuncționale subordonatoare (chiar dacă, chiar de, chiar să, măcar de, măcar să, măcar dacă, și de, și dacă, nici de, nici dacă)
Termeni regenți
Propoziția concesivă determină următoarele:
verb sau locuțiune verbală
El iubește marea,1/ cu toate că locuiește la munte.2/
adjectiv
Copacul a crescut frumos,1/ deși nu l-am udat prea mult.2/
interjecție
Hai,1/ deși nu ești pe lista invitaților.2/
Elemente relaționale
Propoziția concesivă se introduce în frază prin următoarele:
conjuncții subordonatoare (că, dacă, de, să, deși, batăr, măcar)
Dacă ar porni acum,1/ tot nu ar ajunge.2/
locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cu toate că, chit că, măcar că, chiar că, chiar de, chiar să, chiar dacă, măcar că, măcar de, măcar să, și dacă, și de, fără (ca) să, când dimpotrivă, să și)
Chit că nimeni nu s-a oferit voluntar,1/ până la urmă a fost ales cineva.2/
pronume relative sau adjective pronominale relative, precedate de adjectivul indiferent
Indiferent ce i-ai spune
Indiferent ce sfaturi i-ai da,1/ tot nu se calmează.2/
pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte (orice, oricât, oricine)
Orice ar face,1/ tot n-o acceptă.2/
adverbe relative sau nehotărâte (cât, cum, unde, oricât, oricum, oriunde)
Oricât îi vorbesc de calm,1/ nu-l pot potoli.2/
Topica
Propozițiile concesive stau, de regulă, înaintea regentei. Când se insistă asupra regentei, concesiva stă după aceasta.
Cu toate că-i este foame,1/ nu mănâncă.2/
Nu a comentat,1/ deși a fost apostrofat pe nedrept.2/
Concesivele juxtapuse sunt așezate numai înaintea regentei.
Meargă el,1/ eu nu merg.2/
Concesivele introduse prin că și de sunt totdeauna intercalate.
El,1/ că-i la grădiniță,2/ și tot înțelege.1/
Punctuația
Propozițiile circumstanțiale concesive se desparte de regulă prin virgulă, indiferent de locul pe care-l ocupă față de regentă. Excepție fac concesivele introduse prin nici dacă, la care virgula poate lipsi.
Nu merg1/ nici dacă mă implori.2/