Propoziția subiectivă (SB) este propoziția subordonată care îndeplinește în frază funcția sintactică de subiect al propoziției regente.
Harnicul ajunge departe. (harnicul ‒ subiect; cine ajunge?)
Cine este harnic1/ ajunge departe.2/ (P1 ‒ SB; cine ajunge?)
Fapta nu contează. (fapta ‒ subiect; ce nu contează?)
Ce ai văzut1/ nu contează.2/ (P1 ‒ SB; ce nu contează?)
O lista extinsă de exemple găsiți la exemple de propoziții subiective.
Cuprins
Întrebări și recunoaștere
| Întrebări pentru propoziția subiectivă |
| cine? ce? care? |
Prima întrebare, cine?, se adresează unui subiect reprezentat de o ființă, autor al acțiunii, iar a doua, ce?, unui subiect reprezentat de un lucru, care nu este autorul acțiunii.
Cine se trezește de dimineață1/ ajunge departe.2/ (cine ajunge departe? El, harnicul)
E greu1/ să faci asta.2/ (ce e greu? a face, de făcut)
! Un indiciu important în identificarea subiectivei este lipsa subiectului din regentă, subordonata îndeplinind acest rol.
Termenii regenți
Propoziția subiectivă are ca elemente determinate în propoziția regentă următoarele:
verb personal
Primește notă mare1/cine răspunde bine2/. (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verb predicativ impersonal: este, trebuie, înseamnă, urmează, caută, merită
Trebuie1/ să mergem la școală.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB; ce trebuie? să mergem la școală)
Merită1/ să încerci.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB; ce merită? să încerci)
verb impersonal sau locuțiuni verbale + pronume personal în dativ: îmi place, îmi displace, îmi vine, îmi convine, îmi arde; îmi trece prin minte, îmi vine în minte, îmi dă prin gând, îmi face plăcere, îmi prinde bine
Îmi place1/ să desenez.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verb impersonal + pronume personal în acuzativ: mă doare, mă privește, mă bucură, mă întristează, mă supără, mă miră, mă interesează, mă neliniștește, mă preocupă
Mă doare1/ ce mi-ai zis.2/(P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verb reflexiv impersonal și locuțiune verbală: se zice, se spune, se știe, se poate, se pare, se întâmplă, se vede, se aude, se cuvine, se crede, se cade, se bănuiește, se comentează, se discută, se zvonește, se bagă de seamă etc
Se zice1/ că mâine va ploua.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verbe la diateza pasivă cu valoare impersonală: e știut, e dat, e lăsat, e permis, e interzis, e recomandat, e sortit, e admis, e apreciat
Este apreciat de toți1/ cel ce arată dragoste față de semeni.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
expresie verbală impersonală, cu funcția de predicat nominal: e bine, e rău, e adevărat, cert, e frumos, e urât, e posibil, e imposibil, e important, e probabil, e sigur, e interesant, e necesar, e plăcut, e neplăcut, e ușor, e lesne, e greu, e dificil, e drept , e recomandabil, e scris, e sortit, e totuna; e cu supărare, e fără importanță, e fără însemnătate, e cu putință, e peste putință, e cu neputință, e de mirare, e tot la fel, e de dorit, e de invidiat, e de neconceput, e de neînțeles, e de ne imaginat etc
E de neînțeles1/ ce-mi spui.2/ (ce e de neînțeles? ce-mi spui)
E bine1/ că am învățat aseară.2/ (ce e bine? că am învățat aseară)
! Uneori, din aceste expresii lipsește verbul copulativ a fi:
Bine1/ că am învățat aseară.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
adverb sau locuțiune adverbială predicativă (urmate de conjuncțiile că, să): poate, pesemne, probabil, firește, desigur, bineînțeles, negreșit, tocmai, mai-mai; adevărat, bine, destul, evident, posibil, probabil, sigur; fără îndoială, fără tăgadă, fără discuție, fără doar și poate, cu siguranță, cu certitudine, de bună seamă
Probabil1/ că va ploua.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Fără îndoială1/ că au ajuns mai repede.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
verb la mod nepersonal: infinitiv sau gerunziu
A te preocupa1/ ce se întâmplă în societate2/ este o atitudine civică.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Trebuind1/ să citești,1/ ai ratat meciul de fotbal.1/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Elemente relaționale
Subiectivă se introduce în frază prin următoarele:
conjuncții subordonatoare: să, că, ca...să, dacă, de (=dacă)
E foarte rău1/ că ai lipsit de la ore.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
locuțiuni conjuncționale subordonatoare (cum de, decât să, cum că)
Nu vă ramâne1/ decât să studiați suplimentar acasă.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Se discută la televizor1/ cum că ar începe războiul.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
pronume relativ sau adjective pronominale relative: cine, care, ce, cât, cel ce
Cine este cuminte1/primește cadouri.2/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr)
pronume nehotărâte sau adjective pronominale nehotărâte: oricine, orice, oricare, oricât
Oricine ascultă la ore1/ învață mai ușor acasă.2/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr)
adverbe relative: unde, când, cât, cum, încotro, oriunde
Nu se știe1/ când a venit.2/
Modurile
Propozițiile subiective se construiesc cu toate modurile personale afară de imperativ. Cele mai folosite moduri folosite sunt: indicativul, conjunctivul, condițional-optativul și prezumtivul.
modul indicativ
Se știe1/ că au eșuat lamentabil.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
modul conjunctiv
Trebuie1/ să facem zilnic exerciții fizice.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
modul condițional-optativ
Se vede1/ că ar veni iarna mai repede.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
modul prezumtivul
Pesemne1/ că vor fi dormind încă.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
Confuzii cu alte subordonate
predicativa
Subiectiva poate fi confundată cu predicativa atunci când verbul impersonale, în situații diferite, este copulativ.
Rămâne1/ să stabilim detaliile.2/ (a rămâne ≠ a deveni; P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
atributiva
Când în regentă există un predicat nominal format din verb copulativ și nume predicativ exprimat prin substantiv în nominativ, subiectiva poate fi confundată cu o atributivă.
Nu e om1/ cine nu-și ține cuvântul.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
completiva directă
Subiectiva poate fi confundată cu completiva directa atunci când termenul regent este o formă impersonală a unui verb personal precedat de un pronume cu formă neaccentuată.
Îmi displace1/ cum te uiți la mine.2/ (P1 ‒ PPr; P2 ‒ SB)
condițională
Atunci când subiectiva este introdusă prin conjuncția dacă, iar termenul regent este un verb copulativ impersonal (a însemna, a fi), urmat de o subordonată predicativă.
Dacă știe1/ înseamnă2/ că a învățat.3/ (P1 ‒ SB; P2 ‒ PPr; P3-PR)
circumstanțială
Când sunt introduse prin adverbele relative (unde când, cum încotro, cât), subiectivele pot fi confundate cu circumstanțiale (de mod, de timp, de loc).
E important1/ unde vom dormi.2/
Topica
Atunci când răspunde la întrebarea cine? stă în fața regentei, iar când răspunde la întrebarea ce? stă după regentă.
Cine citește mult1/ are vocabularul bogat2/.
Important e1/ ce înțelegi în clasă.2/
Propoziția subiectivă poate fi și intercalată.
La teste1/ cine a învățat2/ ia note mari.1/
Punctuația
De regulă, propoziția subiectivă nu se desparte prin virgulă de regentă. Excepții sunt situațiile în care, prin virgulă, se aduce o clarificare frazei sau atunci când subiectiva este reluată în regentă prin pronume demonstrativ.
Cine va învăța, acela va ști. (cine va ști? cine va învăța ‒ SB; cine va ști? acela ‒ S)