Atributul substantival

Atributul substantival este atributul care determină un substantiv, pronume sau numeral și care poate fi exprimat printr-un substantiv (locuțiune substantivală) la toate cazurile sau printr-un numeral (cardinal, ordinal, colectiv, distributiv) cu valoare substantivală.

Mașina fratelui meu este roșie. (atributul fratelui determină substantivul mașina)
Unele dintre colegele mele au absentat. (atributul dintre colegele determină pronumele nehotărât unele)
Două dintre colegele mele au absentat. (atributul dintre colegele determină numeralul cardinal două)

Clasificare

În funcție de cazurile atributului, atributul substantival este de patru feluri: atribut substantival genitival, atribut substantival prepozițional, atribut substantival în dativ fără prepoziție, atribut substantival apozițional.

Atributul substantival genitival

Atributul substantival genitival este exprimat printr-un substantiv sau numeral cu valoare substantivală în cazul genitiv fără prepoziție sau locuțiune prepozițională.

! Poate fi precedat sau nu de articolul posesiv al, a, ai, ale sau de articolul hotărât lui. (un caiet al prietenului meu, un vecin al lui Vasile, caietul lui Vasile)

Răspunde la întrebarea al (a, ai, ale) cui? și este adresată substantivului determinat. (al cui caiet? – al prietenului)

Aripile păsărilor au pene frumos colorate.
Unele aripi ale păsărilor au un penaj multicolor.
Poeziile amândurora mi-au plăcut.

! De obicei atributul substantival genitival stă după substantivul determinat. Poate fi amplasat imediat după substantiv sau poate fi despărțit de acesta prin alte atribute.
Aripile lungi și subțiri ale păsărilor au pene colorate.

! Există situații în care între articolul posesiv al atributului genitival și atributul genitival se intercalează anumite atribute adjectivale. Analizarea acestor cazuri impune o atenție sporită.
Priveam pe geamul mare al frumoasei mele camere. (al camere(i) – atribut genitival; “frumoasei”, “mele” – atribute adjectivale, determină atributul genitival)
Priveam pe geamul mare al camerei mele frumoase. (rescrierea propoziției anterioare din care se observă că articolul posesiv este al adjectivului genitival)

!  Articolul posesiv care stă înaintea atributului genitival se acordă în gen, număr și caz cu substantivul pe care îl determină atributul.
Fazele frumoase ale meciului de fotbal m-au încântat. (substantivul fazele și articolul posesiv ale sunt la feminin plural, iar atributul genitival meciului este la masculin singular)

Atributul substantival prepozițional

Atributul substantival prepozițional este exprimat printr-un substantiv sau printr-un numeral cu valoare substantivală precedat de o prepoziție sau de o locuțiune prepozițională cu regim de genitiv, dativ, acuzativ.

! Atributul substantival prepozițional stă în cazul cerut de prepoziție sau de locuțiunea prepozițională.

‒ Atributul substantival prepozițional în acuzativ este construit cu prepoziții care cer acuzativ (de, către, la, în, pentru, cu, fără, fără de, spre, din, dintre, de pe, de la, de pe la, de pe lângă) sau de adverbele de comparație (ca, cât).

Drumul trece printr-o livadă de meri.
Casa în care locuiesc e mare cât un munte.

Atributul substantival prepozițional în dativ este construit cu prepoziții care cer dativ (contrar, conform, potrivit, asemenea, aidoma, datorită, grație, mulțumită).

Rezolvarea exercițiului conform indicațiilor nu a fost grea.
A fost un succes grație insistenței sale.

Atributul substantival prepozițional în genitiv este construit cu prepoziții care cer genitiv (asupra, contra, împotriva, din cauza, de dinainte, de dinapoia, de-a lungul, de-a latul, în curmezișul, din fața, din spatele, din mijlocul, din jurul de pe marginea).

Lupta împotriva corupției a luat amploare la îndemnul forurilor europene.
Monumentul din fața primăriei a fost recondiționat.

! Există situații în care între prepoziție și substantivul cu funcția sintactică de atribut substantival prepozițional sunt intercalate alte cuvinte.
Păsările de pe coloratele acoperișuri au plecat în țările calde.

!  De multe ori, atunci când un substantiv are două sau mai multe atribute substantivale prepoziționale, prepoziția este pusă doar înaintea primului atribut. Omisiunea prepoziției poate fi făcută doar atunci când nu este schimbat sensul comunicării.

Hainele sunt țesute cu fir de aur și argint. / Hainele sunt țesute cu fir de aur și de argint. (în ambele situații sensul comunicării nu este schimbat)

Am cumpărat căni de ceai și de cafea. / Am cumpărat căni de ceai și cafea. (sensul comunicării este schimbat în a doua propoziție; în prima propoziție au fost cumpărate doar căni, iar în a doua căni și cafea)

Atribut substantival în dativ fără prepoziție

Atribut substantival în dativ fără prepoziție apare în limba română veche (în general pentru indicarea gradului de rudenie) sau în limba română actuală în stilul publicistic.

Și bogat, în sărăcia-i ca un astru el apune, / Preot deșteptării noastre, semnelor vremii profet. (Mihai Eminescu)
Ioan este nepot mătușii Maria.
Au decis trimiterea de ajutoare țărilor mai sărace.

Atributul substantival apozițional (apoziția)

Atributul substantival apozițional (apoziția) are rolul de a explica, identifica sau califica un antecedent și este exprimat printr-un substantiv sau printr-un numeral cu valoare substantivală la cazurile nominativ, genitiv, dativ, acuzativ.
Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, a domnit în secolul al XV-lea.

! Atributul apozițional poate determina și pronume sau numerale.
Noi, prietenii tăi, suntem alături de tine.
Doi dintre  ei, Mircea și Andrei, nu au venit.

Clasificare

Atributul substantival apozițional este de trei feluri:

separat prin semen de punctuație de substantivul pe care-l determină (separat prin virgule, linii de pauză, două puncte) și poate sta în toate cazurile
A sosit Mihai, prietenul lui. (nominativ)
Cartea este a Mariei, a prietenei ei. (genitiv)
Am reușit datorită Corinei, datorită prietenei tale. (dativ)
Am discutat despre Carmen, despre prietena ta. (acuzativ)
Mihai, prietene, unde ești? (vocativ)

Acest tip de apoziție este de două feluri: simplă sau dezvoltată. Cea simplă este exprimată printr-un substantiv propriu sau comun, simplu sau compus. Apoziția dezvoltată este formată dintr-un substantiv (termenul de bază) și alți termeni sintactici (atribute, complemente).

Noi, elevii, am fost foarte speriați. (apoziție simplă)
Maria, vecina mea de bloc, este studentă. (apoziție dezvoltată)

care nu este separat prin semne de punctuație de termenul determinat și care se află doar în cazul nominativ (în general exprimă numele determinatului)
A venit doctorul Ionescu. (nominativ)

care rezumă un text anterior (prin intermediul cuvintelor lucru, fapt, situație)
M-a mințit fără încetare, fapt ce m-a supărat.

! Apoziția se află cu antecedentul într-o relație de egalitate, motiv pentru care locurile acestora sunt interschimbabile.
L-am văzut pe fratele meu, pe Vasile. / L-am văzut pe Vasile, pe fratele meu.

Punctuația apoziției

Apoziția se izolează prin virgulă de restul propoziției când se află la sfârșitul propoziției, iar prin virgule când se află între părți de propoziție.

Sunt situații când pentru a izola apoziția de restul propoziției se folosesc linii de pauză () sau paranteze pătrate ([ ]).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.