Propoziția este cea mai mică unitate sintactică prin care se exprimă o comunicare cu înțeles deplin și care are un singur predicat.
Gramatica modernă definește mai cuprinzător propoziția: o unitate de bază a sintaxei, care are însușirea de comunica (predica) idei cu caracter informativ, afectiv sau de voință prin intermediul unui predicat (verbal, nominal, adverbial și interjecțional) sau intonație predicativă. De regulă, propoziția are un singur predicat. Excepție face propoziția lipsită de verbe la modurile personale (propoziția nominală).
Eu mănânc un măr. (propoziția are un singur predicat mănânc)
Cuprins
Părțile de propoziție
Partea de propoziție este cea mai mică unitate sintactică a unei propoziții, care nu are autonomie și poate fi reprezentată printr-un cuvânt cu parte sintactică.
Eu mănânc un măr mare. (părți de propoziție: eu – subiect, mănânc – predicat, un măr – complement, mare – atribut)
Părțile de propoziție au fost grupate în două categorii:
părți principale de propoziție: predicatul, subiectul
părți secundare de propoziție: atributul, complementul și elementul predictiv suplimentar
Clasificarea propozițiilor
În funcție de existența sau inexistența unor relații gramaticale cu alte unități sintactice asemănătoare, propozițiile se împart în:
Propoziții neintegrate în frază
Propozițiile neintegrate în frază sau propozițiile independente au înțeles propriu și nu sunt în relație cu alte propoziții.
De studierea acestor tipuri de propoziții și de îmbinarea cuvintelor în propoziții se ocupă sintaxa propoziției. Vezi mai multe detalii despre clasificarea propozițiilor.
Propoziții integrate în frază
Propozițiile integrate în frază sau propozițiile dependente se află în alte relații gramaticale cu alte propoziții din frază.
Eu mănânc un măr/ pe care l-am cules din pom,/ dar pe care nu l-am spălat./ (cuvintele subliniate sunt predicate)
De studierea acestor tipuri de propoziții și de relațiile dintre ele în frază se ocupă sintaxa frazei.