Predicatul adverbial este predicatul exprimat prin adverbe sau prin locuțiuni adverbiale predicative. Predicatul adverbial este considerat de anumiți cercetători ca fiind predicat verbal.
Posibil1/ să ningă.2/ – posibil – predicat adverbial; să ningă – predicat verbal
Aproape1/ să nu-l recunosc.2/ – aproape – predicat adverbial; să nu recunosc – predicat verbal
Cuprins
Recunoașterea predicatului adverbial
Predicatul adverbial nu este aflat prin intermediul întrebărilor, ci după topica și intonația predicativă a cuvintelor cu această funcție.
Adverbele predicative cu funcție de predicat adverbial exclud existența copulei este (e) și, în general, sunt urmate cu necesitate de conjuncțiile subordonatoare că sau să, fiind propoziții regente ale unor propoziții subiective.
Posibil1/ să plouă.2/ – posibil – predicat adverbial, exprimat prin adverb predicativ; P2 – SB
Dacă adverbele de mod (vezi enumerarea lor mai jos) sunt precedate de verbul copulativ este (e), formează expresii verbale impersonale (după care urmează propoziții subordonate subiective introduse prin conjuncțiile că, să), care își pierd calitatea de adverbe predicative.
E posibil1/ să plouă.2/ – e – verb copulativ; posibil – adverb de mod, nume predicativ; P2 – SB
Dacă adverbele enumerate mai jos sunt izolate prin virgule de restul propoziției își pierd calitatea de adverbe predicative și devin adverbe de mod incidente cu valoare de propoziții neanalizabile.
L-am așteptat,1/ firește,2/ în fața școlii.1/ – P1 – PR, P2 – P incidentă
Adverbele enumerate mai jos sunt nepredicative dacă nu sunt izolate prin virgulă sau dacă nu sunt urmate de conjuncțiile subordonatoare că, să. În aceste situații, adverbele de mod au funcția de complement circumstanțial de mod și marchează caracterul dubitativ al propoziției.
Vine negreșit. – negreșit – complement circumstanțial de mod
Poate ajung mai târziu. – poate – complement circumstanțial de mod
Mijloace de exprimare
De regulă, predicatele adverbiale sunt exprimate prin adverbe de mod (rezultate din adjective calificative), care exprimă posibilitatea, probabilitatea, siguranța sau suficiența: posibil, probabil, sigur, imposibil, evident, incontestabil, precis, destul. O serie de alte adverbe de mod pot avea funcția de predicat verbal: firește, negreșit, bineînțeles, desigur, pesemne. Interjecția zău, folosită cu sens adverbial, are funcția de predicat adverbial.
Precis1/ că n-a înțeles.2/ – predicat adverbial, adverb de mod
Zău1/ că aș merge în excursie.2/ – predicat adverbial, interjecție adverbială
Predicatele adverbiale pot fi exprimate și prin locuțiuni adverbiale precum: fără doar și poate, fără îndoială, fără tăgadă, fără discuție, de bună seamă, cu siguranță, cu adevărat, cu certitudine, într-adevăr, nici vorbă, peste putință, cât pe ce, gat-gat, mai-mai.
Fără îndoială1/ că ai greșit.2/ – fără îndoială – predicat adverbial, exprimat prin locuțiune adverbială; P1 – PR; ai greșit – predicat verbal; P2 – SB
Predicatele adverbiale pot fi exprimate și prin unele adverbe de mod și de loc, intonate imperativ predicativ, rezultate din locuțiuni verbale; acestea preiau rolul locuțiunilor: repede (← vino repede), fuga (← vino fuga), afară (← ieșiți afară), înauntru (← veniți înăuntru), jos (← dați-vă jos), sus (← veniți sus), înapoi (← luați-o înapoi), înainte (← luați-o înainte).
Înăuntru băieți! – = “să vină înăuntru”, “să intre”, predicat adverbial
Acordul cu subiectul
Predicatul adverbial nu se acordă cu subiectul, adverbul fiind o parte de vorbire neflexibilă.
Topica
Predicatul adverbial aflat în relație cu o subordonată subiectivă se află obligatoriu înaintea subiectivei.
Firește1/ că rezolvăm problema.2/ – firește – predicat adverbial; P2 – SB
Predicatele adverbiale, exprimate prin adverbe de mod sau loc și rezultate din locuțiuni verbale, pot sta înainte sau după subiect.
Afară hoții! – afară – predicat adverbial; hoții – subiect
Hoții afară! – hoții – subiect; afara – predicat adverbial
Punctuația
Între predicatul adverbial și subiectul exprimat sau subordonata subiectivă nu se pune virgulă.